La capat de linie...... cand speranta a murit :(

Marturii despre lupta cu infertilitatea. Povesti cu happy-end. ...Sau fara.
Avatar utilizator
SOS Infertilitatea
Administrator
Mesaje: 10012
Membru din: Vin Sep 11, 2009 2:03 pm
Contact:

Re: La capat de linie...... cand speranta a murit :(

Mesajde SOS Infertilitatea » Joi Mai 24, 2012 9:09 pm

Pentru femeile si barbatii care, in lupta cu infertilitatea, se simt la capat de linie:

Imagine
I always wondered
why somebody didn’t do
something about that,
then I realized
I AM SOMEBODY.

[...and you, and you!]

Grup FB infertilitate
Grup FB adoptie
Grup FB sarcina & parenting

Pagina FB infertilitate
Pagina FB adoptie
Pagina FB a initiatoarei Asociatiei


Imagine ... Imagine... Imagine ... Imagine ...Imagine ... Imagine... Imagine

Avatar utilizator
lauragar
Mesaje: 267
Membru din: Dum Oct 10, 2010 6:54 pm

Re: La capat de linie...... cand speranta a murit :(

Mesajde lauragar » Mar Noi 06, 2012 12:53 pm

m-am tot gandit unde ma incadrez cel mai bine sa postez!?cred ca aici!nu am vrut sa aduc tristete pe fiv in romania si iata-ma deci!intre timp am mai facut un fet(24.10),iar dintr-o superstitie prosteasca am tinut o tacere deplina.de data asta am fost la eco in z-12,pt ca mereu am avut un pitic pe creier ca am facut et-urile prea tarziu,eu avand un cm de 26 de zile.asadar la eco-folicul dominant de 17mm,iar endo trilaminar de 13,2(nu am vrut sa mai fac nici un tratament pregatitor).am avut unda verde pt fet (dupa ce am facut test de ovulatie si ovitrelle) pt data de 24.10(asta dupa o alta eco sa vedem daca a avul loc ovulatia).iata-ma deci in 24 singura pacienta pt et(in celelalte dati eram cel putin 5),cu internare facuta si cazare intr-un salon de proaspete mamici prin cezariana.nu am sa inteleg niciodata de ce nu stim sa ne bucuram de ceea ce avem si mereu ne plangem ca ne lipseste cate ceva.una dintre aceste mamici atat se vaicarea cum nu mai poate si ca nu mai face in veci copii,ca nu mai poate de durere si ii spunea sotului ca de-i mai trebuie copii sa-si faca ca ea nu mai vrea,de-mi venea sa-i dau vreo doua sa-si revina.asadar cu nervii intinsi la maxim astept sa fiu chemata sa vedem embrionii.soc-din 4 embrioni a rezistat doar unul de 10 celule cu blastomeri intacti.nu-mi venea sa cred!sotul meu a ramas impietrit,nici el nu se astepta la asta, in conditiile in care la celalalt fet au rezistat toti.am hotarat sa-l transferam pe acesta,chiar daca stiam ca sansele sunt minime.ceva in momentul acela s-a rupt in mine ,nu stiu ce dar cu siguranta eu nu voi mai niciodata la fel ca inainte.ma intrebam de ce toate mi se intampla numai mie?cu ce am gresit oare?toata procedura am plans de nu au reusit sa ma linisteasca decat cu greu si asta mult mai tarziu inainte de a pleca acasa.noroc ca li s-a facut mila de mine si l-au lasat pe sotul meu sa stea cu mine,iar prezenta lui m-a linistit ca de fiecare data.dintre toate procedurile asta a fost pt mine cea mai grea din toate punctele de vedere.au urmat 12 zile de intepaturi la ora fixa,de pastile luate cu pumnul si de introduceri adinci de arefam si multe ore de plans,multe-multe.de data asta nu am mai avut acele dureri crunte de burta din z 26 si pana la testare.nu mi-am luat nici concediu ci am mers la munca,am crezut ca asa va trece mai usor timpul.ieri am facut testul,rezultatul l-am primit la ora 18,dar am reusit sa-l citesc abia la ora 19,30(vedeti cum toate mi se intampla numai mie?) si binenteles ca beta este 0.nu mai am lacrimi sa mai plang,nu stiu ce e cu mine,asta era ultima mea sansa.bani pt alt fiv nu avem, trebuie sa platesc datoriile facute pana acum,oricum nu stiu daca psihicul si fizicul imi permit o alta procedura pt ca chiar sunt epuizata.lupta mea cu infertilitatea se opreste aici si din nefericire ea este castigatoare,m-a invins din nou cum face de vreo 6 ani incoace.e f. dureros si stiu ca cicatricile care vor ramane vor fi f. adanci,dar sper ca intr-o buna zi cineva sa-mi spuna si mie MAMA.
eu 32,sotul 34 ne chinuim cu infertilitatea de 6 ani.2007-laparo ambele trompe infundate,spermograma:normospermie.am facut 5 instilatii.2009-hsg :ambele trompe permeabele,urmeaza 3 luni stimulari cu clostilbegyt,spermograma:normospermie.2011-histeroscopie:ambele trompe infundate,spermograma:astenospermie.ne pregatim pt.fiv 1 la giulesti cu prof.marinescu in subprogramul ms.am inceput inhibarea pe 23 septembrie cu 0,1 mg decapeptyl(z 21),um 1.10,iar din z6-12 zile stimulare cu gonal 225ui.pe 19.10punctia=10 ovocite,22.10-et(2 embrioni calitate A-10,12 celule),mai avem 7 criogenati(6 calitateA,1 calitate B).PE 3.11 AM BETA.beta-negativ.ne pregatim pt. et cu embrioni congelati.pe 27.09.12 avem tec .beta-negativ.al-2-lea fet pe 24.10,beta negativ.am incheiat lupta cu infertilitatea.ne pregatim sa adoptam-suntem in curs de atestare!!!avem atestat din 15 aprilie.acum asteptam........avem si cel de-al 2 lea atestat din 16 aprilie 2014 si .....tot asteptam!

Avatar utilizator
miha73
Mesaje: 142
Membru din: Mar Noi 09, 2010 2:57 pm
Localitate: Brasov
Contact:

Re: La capat de linie...... cand speranta a murit :(

Mesajde miha73 » Mar Noi 06, 2012 2:40 pm

lauragar - stiu prin ce treci, nu te consoleaza faptul sa stii ca sunt si alte persoane in aceeasi situatie ca si tine. Este greu sa iti gasesti resurse sa te re-construiesti - dar iti spun din experienta incet, incet te vei construi intr-un alt fel ... suferinta va exista acolo in sufletul vostru dar viata merge mai departe. As vrea sa stiu ce sa iti spun sa te incurajez, dar nu stiu ce sa imi spun nic mie ... Eu imi continui pur si simplu viata gandindu-ma ca asta este NU voi avea niciodata copilul meu. D-zeu stie din ce motiv. Toate cele bune iti doresc Mihaela.
39 ani, Infertilitate feminina. Incercam de vreo 6 ani. FIV 1 Dec 2011 esuat. Uter fibromatos, obstructie tubara. Embriotransfer Z3, efectuat 30 aprilie 2012, nereusit. Mai am congelati 3 embrioni ... care asteapta sa se materializeze intr-un bebe...

Avatar utilizator
Miri
Mesaje: 128
Membru din: Dum Iun 26, 2011 8:19 am

Re: La capat de linie...... cand speranta a murit :(

Mesajde Miri » Mie Noi 07, 2012 8:29 pm

Offff Laura.... [parerau]. Cuvintele sunt goale in aceste momente.Suntem alaturi de tine.
33ani,infertilitate secundara inexplicabila,ovare micropolichistice,oligozoospermie usoar,5 ani incercari,AMH 0,4-0,7ng/ml (0.8-14,6ng/ml),FIV1 mai 2012 clinica Promed (in afara Subprogramului)
Am obtinut 3 embrioni din care doar 2 au crescut si sunt la purtatoare. Beta 28.05.
Ziua 14 ET betaHCG 293!!!! Doamne ajuta in continuare!
AVEM UN BAIETEL!!! S-a nascutpe 22 ianuarie si e sanatos

Avatar utilizator
Beatrix
Mesaje: 141
Membru din: Lun Sep 14, 2009 10:44 pm

Re: La capat de linie...... cand speranta a murit :(

Mesajde Beatrix » Mie Noi 07, 2012 9:20 pm

Lauragar, si eu stiu prin ce treci si din propria mea experienta pot sa iti spun ca, da - nu vei mai fi niciodata la fel ca inainte - te vei ridica si mai puternica si vei gasi o solutie pentru ca intr-un fel sau altul sa devii mama. Este greu sa descrii o astfel de suferinta amestecata cu neputinta, daramite sa mai si treci peste ele. Am fost si eu acolo, in prapastie, de aceea imi permit sa iti scriu. Chiar ii spuneam lui NCB ca poate pentru mine a fost mai bine ca am "cazut" in prapastie in 2010, dupa 18000 de euro cheltuiti (nu am gresit niciun zero), 2 inseminari, 2 fiv, zeci de analize, 2 sarcini pierdute (SEU si SOE) si 3 interventii chirurgicale. Cu cat am cazut mai adanc, cu atat m-am ridicat mai sus dupa ce mi-am trait durerea.

Nu te gandi ca iti va trece repede, va dura, dar vei gasi o solutie potrivita tie - sa continui cu fiv (stiu ce inseamna si imprumuturi si vanzarea singurei masini a familiei) sau sa treci la adoptie. Eu sunt acum o fericita mamica adoptiva, dar nu incerc neaparat sa ii conving si pe altii ca aceasta e solutia, ca sa treci la adoptie trebuie sa crezi ca ti se potriveste. Si pentru aceasta solutie iti trebuie rabdare. Exista si posibilitatea procedurii cu ovocite sau embrioni donati, in afara tarii (evident, aici intervine iar problema de costuri).

Insa sunt convinsa ca vei iesi din aceasta stare si vei lupta cumva in continuare, iti spun din toata inima ca se merita din plin. E adevarat ca anii din spate te pot macina psihic si din pacate isi pun amprenta, de aceea unele persoane nu pot continua lupta pana la capat, li se consuma resursele. In alte tari se pune mare baza pe consilierea cuplului in timpul procedurilor, sau oricand au nevoie, insa la noi nu este obligatoriu. Imi pare rau ca nu ai avut cum sa te inscrii la grupul de suport facut de Asociatie, acolo ai fi simtit un "bine" de care ai atata nevoie in astfel de momente.

Avatar utilizator
Caress
Mesaje: 543
Membru din: Joi Ian 21, 2010 12:47 am

Re: La capat de linie...... cand speranta a murit :(

Mesajde Caress » Joi Noi 08, 2012 1:52 pm

Laura, of........parca ma citeam pe mine anul trecut. Imi pare atat de rau ca tragedia asta se repeta, atat de des si in fiecare zi. Te inteleg si iti inteleg dezamagirea, tristetea, frustrarea. Te vei ridica, si vei merge din nou dar evident ca trecutul lasa urme adanci pe care uneori nici macar trecerea anilor nu reuseste sa le faca 'acceptabile'. Din experienta insa iti spun ca, mai devreme sau mai tarziu, cand vei fi pregatita, vei reusi sa iei decizia cea mai buna pentru tine. Pentru ca desi bizar, chiar si din acest punct inca mai sunt cai de urmat. Calea de urmat este una personala si nu poate fie impusa de nimeni. Continuarea procedurilor cu toate obstacolele de rigoare poate sau nu poate fi o solutie pentru toti. Adoptia poate sau nu poate fi o solutie. La fel incetarea oricaror demersuri de a avea un copil poate sau nu poate fi, cel putin temporar, o solutie. Din nou iti spun din experienta, la un moment dat vei lua 'decizia potrivita' sau mai bine spus 'decizia cu care iti va fi cel mai usor sa iti continui viata'.....

Avatar utilizator
Chocolate
Mesaje: 545
Membru din: Lun Noi 08, 2010 6:28 am
Localitate: Timisoara

Re: La capat de linie...... cand speranta a murit :(

Mesajde Chocolate » Joi Noi 22, 2012 10:13 am

N-am mai postat demult pe forum, n-am mai avut nimic de spus...Vroiam doar sa va spun tuturor celor de aici, indiferent cat de dramatica e situatia, cate FIV-uri, cate cautari, cate vizite, cate interventii aveti la activ ca nu ati ajuns la niciun capat de linie si ca speranta nu moare atat timp cat voi si partenerii vostri realizati cat de importanta e lupta voastra, aveti acelasi scop, un copil, si faceti tot ce va sta in putinta (cu sacrificii, stiu) pentru a-l atinge. Capatul de linie e atunci cand iti dai seama ca cel de langa tine accepta situatia si nu e dispus, din varii motive, sa faca nimic pentru a remedia problema. Atunci e adevarata drama pe care n-o ai cui spune (a se citi cui o urla) si cand trebuie sa accepti, sa-ti inghiti dorintele si sa mergi mai departe...pentru ca chiar nu ai de ales.
Va doresc tuturor multa putere si sa dea Dumnezeu sa vi se indeplineasca dorinta de a avea un bebe! %%-
Counting my blessings. :)
____________
31 ani + 36 ani
aug 2009: diagnosticata infertilitate feminina
apr 2011: IUI 1 Timisoara -> rezultat negativ
mar 2013: diagnosticare infertilitate inexplicabila
apr 2013: IUI 2 Kaali, Budapesta, Dr. PK -> REUSIT! HCG Z13 = 202

18.12.2013 - mamica fericita de Eduard

Avatar utilizator
lauragar
Mesaje: 267
Membru din: Dum Oct 10, 2010 6:54 pm

Re: La capat de linie...... cand speranta a murit :(

Mesajde lauragar » Sâm Dec 08, 2012 4:52 pm

intru-cat la ultima mea interventie am semanat putina tristete pe aici,ma simt datoare sa vin cu vesti.intre timp am facut multe,multe-incercam sa ne revenim usor,usor si reusim,dar cel mai important lucru pe care l-am facut a fost sa depunem dosar pentru adoptie pe 27.luna trecuta.deja am fost la primul curs din trei,urmeaza si celelalte 2 tot luna asta,iar pe 10 ianuarie avem intalnire cu psihologul.asistentul social este f. de treaba si pare f. implicat in ceea ce face,este de fapt si coordonatoarea departamentului de adoptii in jud iasi.ne-a spus ca este un drum foarte lung care dureaza in medie cam 2 ani,deci v-a fi nevoie si de al doilea atestat.sunt deja 66 de familii atestate si mai suntem in curs de atestare inca 10.o sa incercam sa avem rabdare,dar cu asta un pic cam greu :)) si sa asteptam buburuza sa vina cat mai repede(tati vrea o fetita ;) ),iar mami deja e indragostita de un baietel de la spitalul,,sf maria,,dar care nu e adoptabil din cauza iubitei lui mamici care il viziteaza din cand in cand ca sa-i poata lua alocatia.legislatia e super-super ,,imputita,,oare cati dintre noi s-or cunoaste pana al patrulea neam.? :D
eu 32,sotul 34 ne chinuim cu infertilitatea de 6 ani.2007-laparo ambele trompe infundate,spermograma:normospermie.am facut 5 instilatii.2009-hsg :ambele trompe permeabele,urmeaza 3 luni stimulari cu clostilbegyt,spermograma:normospermie.2011-histeroscopie:ambele trompe infundate,spermograma:astenospermie.ne pregatim pt.fiv 1 la giulesti cu prof.marinescu in subprogramul ms.am inceput inhibarea pe 23 septembrie cu 0,1 mg decapeptyl(z 21),um 1.10,iar din z6-12 zile stimulare cu gonal 225ui.pe 19.10punctia=10 ovocite,22.10-et(2 embrioni calitate A-10,12 celule),mai avem 7 criogenati(6 calitateA,1 calitate B).PE 3.11 AM BETA.beta-negativ.ne pregatim pt. et cu embrioni congelati.pe 27.09.12 avem tec .beta-negativ.al-2-lea fet pe 24.10,beta negativ.am incheiat lupta cu infertilitatea.ne pregatim sa adoptam-suntem in curs de atestare!!!avem atestat din 15 aprilie.acum asteptam........avem si cel de-al 2 lea atestat din 16 aprilie 2014 si .....tot asteptam!

Avatar utilizator
N.C.B.
Knowledge isn't power. Action is.
Mesaje: 2629
Membru din: Mar Noi 29, 2011 5:16 pm
Localitate: Europe

Re: La capat de linie...... cand speranta a murit :(

Mesajde N.C.B. » Mar Dec 11, 2012 10:15 am

Laura, m-a intristat mult postul tau. Dar, iata, cum spunea si Beatrix, ne recompunem, numai noi stim cum, dupa fiecare esesc si cautam un alt drum. Iti urez sa ai mult succes!

Chocolate, iti urez sa evolueze in bine situatia, un copil se face in doi (ma rog, in trei, caci in cazul nostru intra si medicul in ecuatie).
To make a looooong story short:

FIV nr. 7 (ET nr. 10) reusit, martie-aprilie 2013, Grecia, dr. Konstantinos Giatras.

Din 16 decembrie 2013, mama Larei.

* * *

Daca doriti sa ma adaugati drept contact pe Facebook: Imagine ...
Pagina oficiala, de tip „LIKE”: Imagine
Grupul SOS Infertilitatea (closed group): Imagine

Avatar utilizator
lauragar
Mesaje: 267
Membru din: Dum Oct 10, 2010 6:54 pm

Re: La capat de linie...... cand speranta a murit :(

Mesajde lauragar » Joi Feb 21, 2013 3:03 pm

intrucat acum cateva luni credeam ca sunt la capat de drum.....cand speranta a murit, iata ca acum nu mai cred asta. suntem in momentul in care asteptam raportul final, apoi atestatul de parinti adoptatori, caci aceasta a fost calea pe care am urmat-o. as vrea ca prin toate aceste randuri prin care v-am impartasit toata suferinta mea, in special celor care poate nu aveti curajul sa scrieti, sa va spun ca intotdeauna exista o cale, intotdeauna se poate sa te ridici de jos si sa continui sa mergi mai departe. stiu, sunt momente cand crezi ca totul s-a sfarsit, dar nu este asa. important este sa mergi mai departe si sa-ti indeplinesti visul. in tot acest timp in care am mers la cursuri, psiholog,etc am spus in gura mare la toata lumea ca eu voi adopta un copil. familia este alaturi de noi si ne incurajeaza, dar sunt si multi carcotasi care ne zic "vai dar aveti curaj!!". ce curaj iti trebuie sa iei un pui al nimanui, sa-i oferi un acoperis deasupra capului si dragoste? parerea lor oricum nu conteaza. duhovnicul meu mi-a spus "a naste un copil e un act natural, dar a infiia un copil e un act divin" (e o replica dintr-un film). erau momente cand nu ma opream din plans, si credeam ca o sa ma prabusesc, dar sotul era mereu acolo si ma ridica. acum sunt bine, sunt foarte optimista, chiar daca drumul este foarte lung, stiu ca la capat de drum voi avea un pui care sa ne umple casa si care sa ne spuna MAMI SI TATI. imi iubesc enorm sotul, avem o casnicie frumoasa, dar nu sunt pe deplin implinita, pentru ca nu concep viata fara un copil. vreau sa va spun curaj la toate indiferent de calea pe care o alegeti si nu renuntati niciodata la visul vostru: acela de a fi MAME. %%-
eu 32,sotul 34 ne chinuim cu infertilitatea de 6 ani.2007-laparo ambele trompe infundate,spermograma:normospermie.am facut 5 instilatii.2009-hsg :ambele trompe permeabele,urmeaza 3 luni stimulari cu clostilbegyt,spermograma:normospermie.2011-histeroscopie:ambele trompe infundate,spermograma:astenospermie.ne pregatim pt.fiv 1 la giulesti cu prof.marinescu in subprogramul ms.am inceput inhibarea pe 23 septembrie cu 0,1 mg decapeptyl(z 21),um 1.10,iar din z6-12 zile stimulare cu gonal 225ui.pe 19.10punctia=10 ovocite,22.10-et(2 embrioni calitate A-10,12 celule),mai avem 7 criogenati(6 calitateA,1 calitate B).PE 3.11 AM BETA.beta-negativ.ne pregatim pt. et cu embrioni congelati.pe 27.09.12 avem tec .beta-negativ.al-2-lea fet pe 24.10,beta negativ.am incheiat lupta cu infertilitatea.ne pregatim sa adoptam-suntem in curs de atestare!!!avem atestat din 15 aprilie.acum asteptam........avem si cel de-al 2 lea atestat din 16 aprilie 2014 si .....tot asteptam!

Avatar utilizator
Maria Simona
Mesaje: 6
Membru din: Lun Mar 04, 2013 3:49 pm

Re: La capat de linie...... cand speranta a murit :(

Mesajde Maria Simona » Vin Apr 12, 2013 2:00 pm

E greu să încep povestea aceasta, dar simt că nu voi avea liniște până când nu o voi spune. E în mine… e în mine de atâta timp încât a făcut crustă. A ocupat o mare parte din inside-ul meu, s-a cristalizat și a rămas acolo să mă bântuie.

Aceasta este povestea celei mai mari înfrângeri personale. Este povestea insuccesului în a avea copii. Dar e mult mai mult de atât. Este povestea copiilor născuți de speranțele mele, de mintea mea și omorâți de nereușita corpului meu de a concepe. E lupta dintre corp și minte, e dezicerea de Eul meu. Pare o exagerare tot ce spun eu aici și poate par pentru unii chiar o persoană tulburată, dar această povestire se adresează celor care citind aceste rânduri se vor recunoaște și chiar vor avea ochii invadați de lacrimi pentru că vor citi povestea cuiva care a trecut prin ceea ce trec ei și vor simți că nu sunt singuri.

Da este povestea mea pentru tine. Tu cea care ai încercat sau mai încerci de ani de zile să rămâi gravidă și nu reușești. Ești acea femeie care oscilezi între speranță și disperare, între noi începuturi și renunțări, între autoînvinovățire și autoconsolare. Da, îți scriu ție pentru că și eu am trecut prin asta și am fost cumplit de singură. Tu ești o categorie aparte, tu nu ești ca acele femei care în încercările lor de a concepe au pierdut îngerași, pentru că ele au un obiect palpabil al tristeții lor. Ele trec prin procesul de doliu provocat de pierdere sau măcar îl conștientizează, dar tu nu ai pierdut nici un copil, tu nu ai rămas nici măcar gravidă. După ce să plângi?


Îti vine să plângi, ești disperată și această stare o faci mai mult sau mai puțin publică, dar eu cred că mai puțin. Toată lumea te înțelege. ”Săraca, nu poate să aibă copii”, aceeași oameni în față îți spun ”Lasă că te ajută Dumnezeu și va fi bine” sau ”Fii optimistă, că mai ai timp, nu este nimic pierdut...” sau îți dau tot felul de rețete sau te trimit la medici care cu alte femei au reușit sau în ultimă instanță cei mai îndrăzneți îți dau și sfaturi intime, poziții în care să încercați, ce să faceți după contact, că „în mod sigur nu știi”.
Ți se pare cunoscut? Ai trecut și tu prin asta? Eu da.

În 11 ani de încercări am vizitat toți medicii ginecologi, endocrinologi, andrologi din oraș și chiar din străinătate, care puteau să ne ajute. De fiecare dată, doctorul se entuziasma, imi crea speranțe ca mai apoi odată cu nereușita să ridice din umeri și să mă dezamăgească. Odată cu fiecare speranță, în visele mele se năștea acel copilaș mult visat pe care îl iubeam și îl țineam în brațe, iar cu fiecare eșec, el murea....sigur, în imaginația mea.

Mi-au trebuit 10 ani să realizez că acei copii au murit, iar eu nu mi-am dat voie să îi jelesc pentru că ei fizic nu au existat. Dar totuși, în lumea mea ei au fost și au plecat, au avut chiar un chip. După 10 ani mi-am dat voie să îi jelesc. Sigur nu am făcut publică treaba asta, pentru că mă credea lumea nebuna. A știut doar soțul meu.

Atunci am citit care sunt fazele doliului și mi-am dat seama că eu eram deja în doliu fără să conștientizez acest lucru. Și că la mine acest proces a durat mai mult de 1 an.
Faceți-vă o introspecție, s-ar putea să descoperiți și voi că vă aflați în situația mea. Poate că eu sunt un caz izolat, nu am avut șansa să abordez acest subiect cu alte femei în situația mea, din diverse motive, dar poate mai mult pentru că este tabu.

Dar dacă există o mică șansă să vă recunoașteți, atunci este calea voastră spre vindecare. Asumati-vă doliul sufletesc și acceptati. Doar atunci veți ieși din labitrintul în care poate vă aflați în acest moment. Atunci va rasari soarele si pe strada voastra si mai mult ca sigur veti gasi calea spre realizarea viselor.

Avatar utilizator
lauragar
Mesaje: 267
Membru din: Dum Oct 10, 2010 6:54 pm

Re: La capat de linie...... cand speranta a murit :(

Mesajde lauragar » Mar Apr 16, 2013 11:45 am

maria, tu stii ca nu esti singura care a trecut prin aceste stari! suntem foarte multe,chiar nepermis de multe! stii,un om pe care nu l-am vazut decat virtual,ma intreba zilele trecute,ce imi doresc mai mult sa fiu mama sau sa cunosc graviditatea? am raspuns imediat,fara sa ma gandesc, VREAU SA FIU MAMA .acum,dupa 8 ani de lupta,crunta,pentru mine, infertilitatea nu mai este un subiect tabu. de ce ar fi? sunt mai putin femeie decat altele? prin ce? am o boala? multi au boli mult mai grave, de care depinde viata lor! pentru multi nu exista rezolvare, pentru mine,da!v a anunt cu bucurie,ca am primit raportul final,iar rezultatul este favorabil pentru atestat. in urmatoarele zile o sa-l primim! am plans....de data asta de fericire! am drum lung de parcurs,stiu... imi trebuie multa rabdare,nu duc lipsa, m-am calit :D pentru mine ieri a fost primul test de sarcina pozitiv, am voie sa cred asta, nu? poate peste noua luni, puiul meu o sa se nasca,chiar daca in alta burtica,sa stiti ca se mai intampla ca barza sa greseasca drumul :-P ! eu privesc cu optimism spre viitorul meu,iar daca mai vreti vesti despre mine,aici nu ma mai gasiti,eu am incheiat acest capitol La capat de linie...cand speranta a murit! Va astept la capitolul Adoptii. [great]
eu 32,sotul 34 ne chinuim cu infertilitatea de 6 ani.2007-laparo ambele trompe infundate,spermograma:normospermie.am facut 5 instilatii.2009-hsg :ambele trompe permeabele,urmeaza 3 luni stimulari cu clostilbegyt,spermograma:normospermie.2011-histeroscopie:ambele trompe infundate,spermograma:astenospermie.ne pregatim pt.fiv 1 la giulesti cu prof.marinescu in subprogramul ms.am inceput inhibarea pe 23 septembrie cu 0,1 mg decapeptyl(z 21),um 1.10,iar din z6-12 zile stimulare cu gonal 225ui.pe 19.10punctia=10 ovocite,22.10-et(2 embrioni calitate A-10,12 celule),mai avem 7 criogenati(6 calitateA,1 calitate B).PE 3.11 AM BETA.beta-negativ.ne pregatim pt. et cu embrioni congelati.pe 27.09.12 avem tec .beta-negativ.al-2-lea fet pe 24.10,beta negativ.am incheiat lupta cu infertilitatea.ne pregatim sa adoptam-suntem in curs de atestare!!!avem atestat din 15 aprilie.acum asteptam........avem si cel de-al 2 lea atestat din 16 aprilie 2014 si .....tot asteptam!

Avatar utilizator
SOS Infertilitatea
Administrator
Mesaje: 10012
Membru din: Vin Sep 11, 2009 2:03 pm
Contact:

Re: La capat de linie...... cand speranta a murit :(

Mesajde SOS Infertilitatea » Vin Iun 14, 2013 4:11 pm

Un articol scris de voluntara noastra Doina, in revista Lydia:

Imagine
I always wondered
why somebody didn’t do
something about that,
then I realized
I AM SOMEBODY.

[...and you, and you!]

Grup FB infertilitate
Grup FB adoptie
Grup FB sarcina & parenting

Pagina FB infertilitate
Pagina FB adoptie
Pagina FB a initiatoarei Asociatiei


Imagine ... Imagine... Imagine ... Imagine ...Imagine ... Imagine... Imagine

Avatar utilizator
SOS Infertilitatea
Administrator
Mesaje: 10012
Membru din: Vin Sep 11, 2009 2:03 pm
Contact:

Re: La capat de linie...... cand speranta a murit :(

Mesajde SOS Infertilitatea » Joi Iul 11, 2013 10:02 am

Imagine
I always wondered
why somebody didn’t do
something about that,
then I realized
I AM SOMEBODY.

[...and you, and you!]

Grup FB infertilitate
Grup FB adoptie
Grup FB sarcina & parenting

Pagina FB infertilitate
Pagina FB adoptie
Pagina FB a initiatoarei Asociatiei


Imagine ... Imagine... Imagine ... Imagine ...Imagine ... Imagine... Imagine

Avatar utilizator
SOS Infertilitatea
Administrator
Mesaje: 10012
Membru din: Vin Sep 11, 2009 2:03 pm
Contact:

Re: La capat de linie...... cand speranta a murit :(

Mesajde SOS Infertilitatea » Vin Aug 08, 2014 11:42 pm

Just Respect Our Decision! When a Couple Decides to Stop Trying to Have a Family

A few months ago I wrote an article entitled Sometimes It's Best to Say Nothing that explained what not to say to couples who are dealing with infertility and in that articles I also described a little about the struggle my husband and I went through trying to conceive. For about two years we tried to have a baby through the regular, tried and true method. When that failed we spent another two years working with fertility doctors to make it happen. To describe that experience as a nightmare would be an understatement. After spending thousands of dollars in out-of-pocket costs, getting countless tests done, three failed IUI’s (artificial insemination) and four failed rounds of IVF, it was time to stop.

Our decision to stop trying was not an easy one. It was not a simple matter of reading a negative pregnancy test, shrugging our shoulders and saying “Oh, well. I give up.” Every woman who has traveled down this road knows the devastation of receiving that call from the fertility clinic - after a grueling two week wait from when you were first inseminated – telling you that the pregnancy test you took that morning is negative.

And, no, the word “devastation” is not an exaggeration. RESOLVE: The National Infertility Association, describes the grief an infertile couple goes through (especially the woman) as very similar to the grief over losing a loved one. But imagine experiencing that type of grief on a monthly basis. When a loved one dies, you know that person is not coming back. You experience and work through the different stages of grief and eventually move forward with your life. The loss is still there, but you've made peace and have adjusted to living with the loss. Infertile couples grieve the loss of a baby that they may never know. The next month comes along and their hopes are raised that they will conceive that baby they lost. Then comes the bad news that you're not pregnant, followed by the grief...again. No matter how hard you try, there is no preparing yourself for the bad news. Imagine going through this month after month, year after year.

I’ve known many couples who have been through this same experience but were eventually successful and had that baby for which they worked so hard. Even after my husband and I made the decision to stop trying, I was still happy to hear those success stories. I know their struggle because I haven’t forgotten mine – I have recovered from it and come to terms with the disappointment, but I have not forgotten it.

I’ve always assumed that those couples remember the heartache and bitterness that accompanies infertility. That’s not always the case.
The Aftermath

After my husband and I closed the fertility chapter of our lives and even adopted a puppy to help us move on, one of the many emotions we surprisingly felt was relief. Don’t get me wrong, we were not happy about having to abandon our dream of a Mini-Me or two. But I have to admit the thought of not having to go through what I described above, plus injecting myself every month with hormones was quite liberating. Seeing Facebook birth announcements and hearing the latest news of a Teen Mom still sent me into either a depression or a fit of rage, but at least I could start thinking about where we would go on our next vacation and not worry about when my next cycle was starting or when I was ovulating and whether or not I would have to pack fifty syringes. I tried my best to look at the positive side.

As mentioned in my previous article, there are many well-meaning people who are all too eager to think of the right things to say to a struggling friend or relative. I was expecting our decision to also mean the ending of well-meaning-but-annoying platitudes such as “just relax and it will happen,” “everything happens for a reason,” “you can always adopt,” etc.

True, we didn’t have to hear those clichés anymore; but there was more to come.

What many people fail to understand is that when a couple makes the decision to stop trying to conceive, there are other issues they need to deal with aside from “getting over” the fact that they will not have children. Not only have your dreams been dashed, but:

Your bank account has probably taken a big hit. Not everything is covered by insurance and it's not cheap, at all! Plus we were trying holistic treatments such as acupuncture, which as you know insurance does not cover. Then, I'm ashamed to say, there's retail therapy. Many of us are guilty of this when going through depression. I’ll be the first to admit it; I’m guilty. It didn't help matters that I was working in walking distance to Coach, Anthroplogie and Manolo Blahnik.

The hormones your doctor prescribes take an enormous toll on you physically, mentally and emotionally and you don’t always bounce back from it. I once had an emotional outburst that was so bad I actually hit myself over and over until I bruised. I easily gained about twenty-five pounds, and although I have lost most of the weight, my body has not gone back to the shape it was in before. I also now experience hot flashes on a regular basis, swollen feet, and my menstrual periods are much more difficult and irregular than previously. (Sure, I can go on birth control to make my periods more tolerable, but do you really think I want to put anymore hormones into my body? I think I’ve had my fill.)

The intimacy in your marriage is negatively affected. Does anything I just described put you in a romantic mood?

Communication within your marriage can start to go downhill, as well. While I was going through my issues it never occurred to me that my husband may have been hurting, as well. He always wanted to have children and there were times he blamed himself for all of this. Do you think that was relayed to me by him? It eventually was, but not until much later when we were spending less time together and doing a lot less talking. It took several months of therapy and a lot of tears until things got back on track. I feel blessed because I have heard of, and personally know, other couples whose marriages did not fare as well as ours.

Everyone Means Well

Since we’ve gotten over the biggest hurdles (namely, the grief and the marital issues) I’ve been able to discuss everything with friends and relatives without getting worked up to the point where I scare everyone. But I have to admit, I’ve been a little surprised by the reaction I’ve gotten from many people once I tell them we’re no longer trying.

One of the responses I get most often is a combination of an enthusiastic “Well, you never know, it still could happen!” and “Maybe now that you’re not trying so hard it will happen!”

I know what you’re thinking right now; the people who say this are trying to be encouraging, trying to be positive, etc. Here’s the thing: we don’t want to hear that. And when I say “we,” I’m not just talking about my husband and me; I’m speaking for all couples in our situation. All of us have been lucky enough to pick up the pieces and move on with our lives. Since then, we’ve managed to set new goals for ourselves, design new plans for our future. You may not realize it, but by making the statement above, you’re negating all of that. This is what we hear: “Never mind all of that other stuff you’ve been able to start focusing on, I don’t want to hear about it. It will be great when you have a kid even though you you’ve just been through hell and back with no luck.” Those may not be the words coming out of your mouth, but it is still what we hear.

In the past, my knee-jerk response to statements like that is to express how angry I would be if I did get pregnant, now. (Of course the way I've expressed it is a little more colorful than that, but you get the gist.) The immediate response to from those around me is "oh, no you won't. Maybe at first you'll be mad, but you'll eventually be happy about it. I know you will!"

Now here are my questions to you:

How do you know that?

Are you living in my head and heart right now and honestly know what I'm feeling and will be feeling in the future?

Do you know what kind of financial condition we're in?

After my husband and I have been through, can you honestly say that we are in any way emotionally, mentally and physically able to have a baby? You never know how these types of experiences affect someone in the long run.

Another common question is "Why don't you adopt." I touched on this in my previous article. To summarize: adoption is not as easy as celebrities make it out to be. If we could walk into an adoption agency and make it rain millions of dollars I bet we would have no problem walking out of there with a kid but we're not Angelina Jolie and Brad Pitt. The adoption process is extremely expensive, time consuming (the process can take several years) and it's just as emotionally draining. It is not for everyone and the last thing an infertile couple needs is to feel guilty about not taking that route.

Here's the point I'm trying to make: couples who make the decision to stop trying to conceive do not make this decision overnight and it is not a decision they take lightly. In our case, that decision, without a doubt, came down to a matter of self-preservation. This article touched on a lot of what we went through, but that was still only the tip of the iceberg. And I know my husband and I are not alone.

Whether you realize it or not, it takes courage to say "It was obviously not in the cards for us. It's time to move on." The best thing you can tell someone in a situation like this is that you are happy to see them moving forward with their lives and finding new interests. Chances are, that couple is just now coming out of their deep funk and rejoining the living. They want to focus on their new future and are ready to share it with others. Let them share it and show your support the way a true friend would. After all, it is their decision and their life, not yours.


2014 Brenda Thornlow

Sursa
I always wondered
why somebody didn’t do
something about that,
then I realized
I AM SOMEBODY.

[...and you, and you!]

Grup FB infertilitate
Grup FB adoptie
Grup FB sarcina & parenting

Pagina FB infertilitate
Pagina FB adoptie
Pagina FB a initiatoarei Asociatiei


Imagine ... Imagine... Imagine ... Imagine ...Imagine ... Imagine... Imagine

Avatar utilizator
SOS Infertilitatea
Administrator
Mesaje: 10012
Membru din: Vin Sep 11, 2009 2:03 pm
Contact:

Re: La capat de linie...... cand speranta a murit :(

Mesajde SOS Infertilitatea » Lun Oct 13, 2014 7:34 am

A new study shows that women who have difficulty accepting the fact that they can’t have children following unsuccessful fertility treatment, have worse long-term mental health than women who are able to let go of their desire for children.


Articolul integral: http://blog.oup.com/2014/09/children-fe ... 3yuwR.dpuf
I always wondered
why somebody didn’t do
something about that,
then I realized
I AM SOMEBODY.

[...and you, and you!]

Grup FB infertilitate
Grup FB adoptie
Grup FB sarcina & parenting

Pagina FB infertilitate
Pagina FB adoptie
Pagina FB a initiatoarei Asociatiei


Imagine ... Imagine... Imagine ... Imagine ...Imagine ... Imagine... Imagine

Avatar utilizator
N.C.B.
Knowledge isn't power. Action is.
Mesaje: 2629
Membru din: Mar Noi 29, 2011 5:16 pm
Localitate: Europe

Re: La capat de linie...... cand speranta a murit :(

Mesajde N.C.B. » Joi Mar 12, 2015 6:27 am

In cei sapte ani de cand coordonez Asociatia am primit sute, multe sute de vesti bune. Sarcini minunate, sarcini miraculoase, sarcini nemaisperate. Copilasi care s-au nascut desi parintii lor nu mai indrazneau sa ii spere si se considerau ajunsi „la capat de linie”, cum spune titlul acestui topic. M-am bucurat de fiecare data, pentru cunoscuti si necunoscuti.

Rareori insa m-a invadat un asa de navalnic sentiment de bucurie si de BINE ca atunci cand am aflat ca Miki a devenit mamica!! [great]

Daca prin 2009 cand, in Strasbourg fiind eu, ea imi trimitea din Romania napraznic prin posta - si noi ne consideram pe atunci deja epuizate de tratamente si proceduri si ne spuneam ca nu mai putem continua asa - ne-ar fi spus cineva ca vom deveni mamici eu la sfarsitul lui 2013 iar ea la inceputul lui 2015, il trimiteam sa se culce.

Si, totusi, iata ca asa s-a intamplat.

Viata asta e surprinzatoare tare. Iar fraza cu „nu va pierdeti speranta” - departe de a fi un cliseu.
To make a looooong story short:

FIV nr. 7 (ET nr. 10) reusit, martie-aprilie 2013, Grecia, dr. Konstantinos Giatras.

Din 16 decembrie 2013, mama Larei.

* * *

Daca doriti sa ma adaugati drept contact pe Facebook: Imagine ...
Pagina oficiala, de tip „LIKE”: Imagine
Grupul SOS Infertilitatea (closed group): Imagine

Avatar utilizator
N.C.B.
Knowledge isn't power. Action is.
Mesaje: 2629
Membru din: Mar Noi 29, 2011 5:16 pm
Localitate: Europe

Re: La capat de linie...... cand speranta a murit :(

Mesajde N.C.B. » Joi Mar 12, 2015 6:28 am

Felicitari, Miki! Bucura-te de copilasul tau frumos!

Ai invins.

You did it!!
To make a looooong story short:

FIV nr. 7 (ET nr. 10) reusit, martie-aprilie 2013, Grecia, dr. Konstantinos Giatras.

Din 16 decembrie 2013, mama Larei.

* * *

Daca doriti sa ma adaugati drept contact pe Facebook: Imagine ...
Pagina oficiala, de tip „LIKE”: Imagine
Grupul SOS Infertilitatea (closed group): Imagine

Avatar utilizator
miki70
Mesaje: 314
Membru din: Joi Sep 24, 2009 8:23 am

Re: La capat de linie...... cand speranta a murit :(

Mesajde miki70 » Joi Mar 12, 2015 11:53 am

Multumesc draga mea Nicole [flori]
Da, am invins infertilitatea dupa ani si ani de incercari si sarcini oprite din evolutie. Nu-mi vine sa cred ca scriu aici la acest topic deschis de mine in 2011 , intr- un mom de disperare, cand nu stiam ce drum sa mai iau. A urmat o pauza lunga , imi luasem gandul de la bb si pt ceasul biologic ticaia rau am zis sa mai incercam odata.
Acum sunt aici sa va spun ca sunt mami, cuvant magic in gurita unui copil. Fetita mea mult dorita tb sa vina pe lume de ziua femeii, atunci avea DPN-ul dar d-na dr a hotarat sa o scoatem mai devreme din cauza varstei si trombofiliei.
Inca nu-mi vine sa cred ca sunt mami, parca e un vis. Poate cand o sa aud cuvantul magic o sa realizesz ca nu visez.
A fost o ultima incercare cu tratam f puternic care a acoperit mai multe pb de sanatate si a fost cu reusita. Au fost 2 bbi dar unul s-a oprit din evolutie, DD a hotarat sa fie doar unul, daca erau 2 poate nu reuseam sa ajung in sapt 38.

In incheiere va pot spune doar sa nu va pierdeti speranta, nu lasati timpul sa treaca , timpul e inamicul nr 1.

Va pupic!

Avatar utilizator
Swanheart
Mesaje: 759
Membru din: Mar Oct 18, 2011 1:07 pm

Re: La capat de linie...... cand speranta a murit :(

Mesajde Swanheart » Joi Mar 12, 2015 3:45 pm

Miki, felicitari din tot sufletul! Am aflat vestea buna de la o co-forumista, zilele trecute si am ramas muta de uimire... Am recitit primul tau mesaj, si m-au trecut fiorii. Sa va aduca bucurii printesa voastra, si sa fie sanatoasa!
Eu 32 ani - sotul 35 de ani, infertilitate masculina: < 2 mil/ml, cryptozoospermie, apoi oligospermie. MTHFR C677T heterozigota, ambele PAI-1 heterozigote, Factorul XIII heterozigota.
Februarie 2012 - I.A. nereusita (la Gynatal - Timisoara).
FIV 1 - sept. 2012, Gynatal. ET 3 embrioni perfecti - beta 13,77 (sarcina biochimica ?).
FIV2 - noiembrie 2012, Gynatal, ET cu 3 embrioni - nereusit.
FET martie 2013, 3 embrioni perfecti - nereusit.
Surpriza, in aprilie 2014 sotul are normospermie.
FIV 3 - aprilie 2014 Kaali Budapesta: ET cu 2 blastocisti AA - nereusit
August - Septembrie 2014 fac sedinte de bioenergie si iau 1 Thromboo Ass/zi.
Sarcina spontana, octombrie 2014. Clexane de 0.6 si 1 Aspenter / zi.
Doamne, iti multumesc! Avem o minune de baietel! [baietel]


Înapoi la “Testimoniale”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 1 vizitator