La capat de linie...... cand speranta a murit :(

Marturii despre lupta cu infertilitatea. Povesti cu happy-end. ...Sau fara.
Avatar utilizator
miki70
Mesaje: 314
Membru din: Joi Sep 24, 2009 8:23 am

La capat de linie...... cand speranta a murit :(

Mesajde miki70 » Mie Ian 12, 2011 1:33 pm

Ma adresez fetelor care au ajuns la capat de linie, care nu mai vad nici o raza de lumina in tunelul infertilitatii. Cum reusiti sa mergeti mai departe, sa traiti fara nici o speranta ca veti mai putea avea un bb al vostru ? Ati reusit sa treceti peste ac durere?
Povestea mea (pt cine nu ma cunoaste), m-am casatorit la 28 ani iar la 36 am inceput sa cercetam cauza infertilitatii. Am aflat ca sotul are pb mari cu spermograma pt care a facut tratam 2 ani ca doar-doar s-o intampla minunea. Ceva bun s-a intamplat dar nu cat sa raman natural. Recomandare de la medici: FIV. Primul FIV in 2008 reusit, am rasuflat usurata ca am scapat de toate investigatiile, drumurile si cheltuielile ce le impune infertilitatea. La 10 sapt am aflat insa ca bb s-a oprit din ev, a urmat chiuretajul. Am facut investigatii aprofundate pt aflarea cauzei opririi din evolutie a sarcinii si am gasit-o - TROMBOFILIA :( MTHFR C677T homozigot, Fact V Leiden heterozigot si Prot S la limita inferioara. Urmeaza FIV 2 reusit, BHCG crestea f f frumos, eram in al 9-lea cer deoarece eram sigura ca totul va fi bine, eram pe clexane 0.4 dar..... la 6 sapt BHCG-ul a scazut. Doza de clexane a fost mica pt mutatiile mele :( . FIV 3 nereusit, cauza? NK mariti , posibil o endometrita obtinuta in urma opririi din ev a sarcinii pt care nu mi s-a facut chiuretaj dar nici antibiotice nu mi s-au dat. Am facut tratam cu antibiotice, odata cu endometrita tratata au scazut si NK (la limita superioara), iar in nov 2010 FIV 4 reusit. BHCG a crescut prost de la inceput, s-a dublat la 70 ore, bb crestea f f incet pana nu a mai crescut. Am 9 sapt, maine repet ecograful si dc bb nu are activitate cardiaca urmeaza chiuretajul. Tratam cu anticoagulati a fost clexane 0.6 din zi 1 de stimulare iar la 3 zile dupa ET din cauza faptului ca m-am trezit cu picioarele amortite noaptea am crescut doza la 0.8/zi. Ac ultim FIV a fost la limita, 5 foliculi cu 2 ovocite din care 1 singur embrion de calitate f buna transferat la 72 ore.
Deci, de ce sa ma agat? Multe fete mi-au spus ca tb sa sper in continuare dar unde e speranta aia? In vara fac 41 ani, ovocitele sunt pe sfarsite, sarcina se prinde dar nu reusesc sa o tin :( . Am de achitat un credit facut pt ac ultim FIV, statul nu m-a ajutat in ac ani cu nici 1 leu iar acum cu toate ca s-a aprobat un proiect pt a ajuta persoanele hipofertile nu ma mai incadrez din cauza varstei :( .
Cum ati reusit sa treceti peste ac durere a neputintei?

Avatar utilizator
lauragar
Mesaje: 267
Membru din: Dum Oct 10, 2010 6:54 pm

Re: La capat de linie...... cand speranta a murit :(

Mesajde lauragar » Mie Ian 12, 2011 5:20 pm

desi v-am descoperit de ceva timp am intervenit doar ocazional! dar pt ca miki trece printr-o perioada atat de grea, am sa va scriu si eu mica mea "poveste".

m-am casatorit in 3 septembrie 2005,intr-o superba zi de toamna,cu singurul barbat pe care l-am iubit vreodata. desi locuim intr-o garsoniera de 22 m ,ne-am dorit imediat copii.eu aveam 27 ani,iar sotul 28.dar timpul trecea si nimic nu se intampla .in fiecare luna cand venea menstruatia plangeam in hohote,nu acceptam ideea ca nici luna asta nus-a intamplat minunea.ce sa spun de lunile in care intarzia 2-3 zile?doamne!deja ii planificam viata lui bebe sotul meu care isi doreste fetita deja o vedea facand balet,cu codite si luand-o cu el peste tot.eu care imi doream baiat il vedeam dolofan cu ochii albastri, facand sport,invatand f.bine.dar toate aceste vise dispareau cand ,draga de menstra se instala,iar eu aveam adevarate crize de plans si depresii.simteam ca ceva nu e tocmai in regula.si dupa 1 an de nereusita ne-am hotarat sa mergem la medic.

doamne!asa a inceput calvarul nostru!dupa ce am asteptat vreo doua ore la usa cabinetului am intrat si eu cu inima batandu-mi cat un purice!dupa un control sumar si o discutie la fel de sumara dr.mi-a intins o reteta plina de medicamente si una plina de investigatii de facut! "doamna sa stiti ca toate aceste investigatii vor costa". pai ce credeti ca eu catig sute de milioane? nu! suntem bugetari si eu si sotul! dar pt bebelusul nostru o sa facem totul!

a 2 a noastra vizita analize la sange (care au iesit bine,mai putin herpes 1 si 2 care a iesit pozitiv,dar care se poate rezolva prin cezariana). urmatoarea vizita :spermograma.intr-un hol plin cu femei,sotul meu este chemat ...sa-si recolteze din pretioasa ....dupa jumatate de ora primim rezultatul. dr.(barbat fiind) vine spre noi razand. oare e de bine? da, e f.bine! ce mandru mai era cocoselul meu! deci am scapat de o grija! de acum toate investigatiile se concentreaza asupra mea!urmatoarea investigatie: ecografie(eram in z 13 si aveam un dolofan de folicul deci e bine,dar am si un chist endometriozic) .bine! bine! am un chist! dar si endo cum? e de rau? pe vremea respectiva nu stiam nimic despre infertilitate si mai bine ramaneam asa!da !daca nu dispare cu tratament in 3 luni,celioscopie!ce e asta?un fel de operatie,dar un pic mai moderna!ce!operatie?dr.imi zice sa revin peste 3 zile sa vedem foliculul,dar eu nu mai aud nimic!ies plangand din cabinet!sotul meu se sperie,ma ia in brate ,ma linisteste,si ma pune sa-i povestesc!parca eu stiu ce sa-i spun!abia am inteles eu!dupa 3 zile revin sa vad ce face foliculul meu!era bine!se sparsese!mergem acasa facem sex din 2 in 2 zile,eu tratament cu duphaston.,3 luni.nu se intampla nimic.dupa 3 luni revenim la ecograf:chistul endometriozic e tot acolo!nu scap de celioscopie!dr.ma trimite sa fac hcg sa vedem trompele!nu stiam ce ma astepta!dar odata ajunsi la locul cu pricina(un spital),dr. imi spune ca trebuie programare(eu veneam de la 80 km distanta dintr-un orasel),lucru pe care il fac cunoscut distinsei dr.dar care nu se lasa induplecata si imi face programare cand ,,crede ea,nu cand pot veni eu,,bine!atunci revenim!dupa 4 zile ne-am infiintat la usa d-nei dr.pt hcg.ma cheama in sfarsit!in timp ce ma dezbracam(era luna februarie,aveam ceva mai multe haine,deci a durat un pic),d-na dr. ma analiza de zor: "fata ce esti asa slaba?cum crezi ca ai sa duci o sarcina?copilul o sa iti ia toate puterile,de o sa te dea vantul jos!" da!ce cocoana e treaba dumitale cat sunt eu de slaba?asa e felul meu!seman cu tatal meu!ce, sunt la concurs de frumusete?femeile slabe nu fac copii? intr-un final dr isi aminteste pt. ce eram eu acolo de fapt!isi face treaba!dar vai !ce sunt durerile astea?ce se intampla cu mine?mai am un pic si lesin!dar usor,usor durerile dispar,si incep sa-mi revin.ma pofteseste afara sa astept rezultatul.mai mult moarta decat vie,ies pe hol unde ma astepta dragul meu sot!incep sa plang,el ma mangaie ca pe un copil,ii povestesc prin ce am trecut!in final ma cheama inapoi inautru,imi cere fara nici o jena o anumita suma de bani,dupa care imi spune rezultatul:tr dr.infundata toata ,tr.stg putin langa ovar,uter retrovers.imi iau filmele si plec!sper ca in toata existenta mea sa nu mai am de-a face cu astfel de dr care nu au ce cauta in spitale,acolo unde oamenii merg sa li se aline suferintele,nu sa fie umiliti!as putea sa-i dau numele acestei dr.,dar din bun simt nu o voi face!

cu acest rezultat merg la dr care imi investigheaza infertilitatea,si care imi spune:5 instilatii!nu se putea ca ovarul sanatos sa aiba tr.buna?de trebuia sa fie asa?doamne cu ce am gresit?tot drumul spre casa 1,5h am plans de nu mai aveam lacrimi!

din acest moment am inceput sa ma indepartez usor,usor de sotul meu.am inceput sa facem dragoste doar in perioada fertila!am inceput sa ne certam aproape zilnic!vi s-a intamplat sa va simtiti vinovate de toate relele din lume?eu asa ma simteam!am inceput sa ma indepartez de d-zeu,ma simtem o femeie stearpa!

nu vreau sa ma judecati!pur si simplu vreau sa va povestesc prin ce am trecut!stiti cat e de dureros sa nu te inteleaga nimeni prin ce treci?sa nu poti spune nimic nimanui,de frica sa nu ti se puna o eticheta?cum e cand lumea cand sosoteste prin spate?

a venit si ziua in care am inceput instilatiile.doamne am avut niste dureri ingrozitoare!dupa fiecare instilatie imi spuneam ,,gata nu mai fac altele,,,dar am reusit sa le termin pe toate.intr-una din aceste zile inaintea mea tocmai facuse cineva un chiuretaj,care se vedea ca avea dureri mari.vazand femeia ca eu am iesit asa repede m-a intrebat: cat ati avut? ce sa am, femeie? cate luni? doamna, eu ma chinui sa am copii,nu ii dau afara ca d-ta! saraca femeie a facut o criza! eu am iesit si am plecat! nu am crezut ca sunt in stare de atata rautate!

dupa ce chinul instilatiilor s-a terminat ,am facut histeroscopie,unde mi s-a gasit uterul putin aplecat spre stg,dar nu era o mare problema.trebuie sa luam o pauza de 1 luna dupa aceasta interventie!in urmatoarele luni nu raman insarcinata!am inceput sa fac adevarate depresii cand vine menstra!relatia cu sotul meu se degradeaza pe zi ce trece(saracul imi reproseaza ca il folosesc de 4 ori pe luna in perioada fertila)nu realizez ca mi-am facut un scop din a avea un copil,si risc sa imi pierd sotul!

intr-un final ma hotarasc sa fac celioscopia:unde in afara de a-mi extrage chistul,trebuia sa fac si cromotubatie.medicul care s-a ocupat un om extraordinar,care a avut grija de mine exemplar,se numeste r. socolov, nu vreu sa-i fac reclama!oricum nu are nevoie!!omul acesta nu a vrut sa ia bani!din fericire operatia a decurs fara complicatii:chistul a fost extras,dar tr nu au putut fi desfundate in totalitate(tr stg a ramas f.putin infundata langa ovar,iar tr dr.totl infundata).doamne!de ce mi se intampla toate numai mie?dupa operatie medicul imi propune din nou......5 instilatii.iar?vai?va rog!nu se poate fara?la un an de zile dupa ce am inceput investigatiile,am terminat prin a face instilatii(spaima mea din toate) care au fost mult mai dureroase decat primele,dar la care am rezistat eroic !ca de!dupa atata suferinta....poate....poate.dar nimic!acelasi ciclu care vine in fiecare luna,regulat,care nu uita de mine,si care imi provoaca atea crize de plans!

ne hotaram!luam pauza un an de zile.in acest timp credeti ca stau linistita?nu!fac tratamente cu ceaiuri,b.u,carpicon.dar dupa un an de naturiste,o luam de la capat!de data aceasta schimb medicul!merg la cel mai renumit prof.univ din iasi:un om extraordinar.care ma trimite sa fac.....hcg.doamne!istoria se repeta!dar....de data aceasta la un alt spital la un alt medic.aici am intalnit cea mai blanda doctorita de pe fata pamantului(nu exagerez)in timp ce astepta sa-si faca treaba substanta de contrast,ma mangia ca pe un copil mic(inainte ii povestisem prin ce trecusem in trecut,ca imi este frica).in timp ce asteptam intinsa pe masa ma rugam sa am macar o tr.libera!ce credeti?a venit rezultatul:uter perfect normal(,,e f.dragalas,,),ambele trompe perfect permeabile,nici urma de endometrioza!eu visez?sau ce?pai nu aveam eu uter retrovers?nu aveam eu trompele infundate?fratilor!nu mai inteleg nimic!de fericire vreau sa-i dau dr o mica atentie!nu vrea!imi pune banii in plicul cu filmele!ies in fuga din cabinet ,plangand in hohote,sotul meu ma astepta ca de obicei,dar de data asta plangeam amandoi de fericire!

medicul meu ma trimite sa fac dozari hormonale (z 21: progesteronul f.mare,iar estradiolul mic,restul bune).incepem tratament cu clostilbegyt cu monitorizari ecografice,desi ma simt f.rau, ovarele reactioneaza f.bine(cate 3-4 foliculi de dimensiuni mari).in ultima luna m-am ales cu o hiperstimulare,dar din fericire chistul s-a spart singur.desi am ovulatie natural pe ambele ovare si endometru bun,medicul prefera tratament,dar ii urmez sfatul.dupa 9 luni de stimulari,monitorizari,imi spune sa fac o pauza(nici el nu-si explica de ce nu raman insarcinta).renut si la acest medic si merg la un prof.univ endocrinolog,care dupa primele investigatii ma pune pe ingrasat,si tratament 3 luni cu progesteron.m-am ingrasat 5 kg,dar bebe nu apare,dupa alte 3 luni de data aceasta tratament cu duphaston,mai iau in greutate 5 kg,dar bebe intarzie sa apara.in schimb de la toate tratamentele am zeci de chisturi la sani si un fibroadenom care deocamdata stagneaza si nu e de operatie,si am luat 10 kg in greutate de le tratament specific pt.asta(dar nu ma plang ,am 1,82cm).

dupa 5 ani de suferinte,durere,umilinta,operatii ,investigatii,timp si bani pierduti,nu avem un copil al nostru.momentan fac un tratament homeopat!am renuntat la toti dr prof univ!ne-am hotarat sa strangem bani pt.fiv.

acum cand privesc in urma ma gandesc ca mi-am neglijat rolul de sotie, atunci cand in disperarea mea nu imi doream altceva decat sa fiu mama. dar sotul meu mi-a fost alaturi, iar acum ne contiuam frumoasa poveste de dragoste, de acolo de unde am intrerupt-o. nu mai facem sex din 2 in 2 zile,in perioada fertila! ne bucuram unul de altul si stim ca acolo sus cineva ne iubeste. si ne-am nascut cu un rol pe pamant!
eu 32,sotul 34 ne chinuim cu infertilitatea de 6 ani.2007-laparo ambele trompe infundate,spermograma:normospermie.am facut 5 instilatii.2009-hsg :ambele trompe permeabele,urmeaza 3 luni stimulari cu clostilbegyt,spermograma:normospermie.2011-histeroscopie:ambele trompe infundate,spermograma:astenospermie.ne pregatim pt.fiv 1 la giulesti cu prof.marinescu in subprogramul ms.am inceput inhibarea pe 23 septembrie cu 0,1 mg decapeptyl(z 21),um 1.10,iar din z6-12 zile stimulare cu gonal 225ui.pe 19.10punctia=10 ovocite,22.10-et(2 embrioni calitate A-10,12 celule),mai avem 7 criogenati(6 calitateA,1 calitate B).PE 3.11 AM BETA.beta-negativ.ne pregatim pt. et cu embrioni congelati.pe 27.09.12 avem tec .beta-negativ.al-2-lea fet pe 24.10,beta negativ.am incheiat lupta cu infertilitatea.ne pregatim sa adoptam-suntem in curs de atestare!!!avem atestat din 15 aprilie.acum asteptam........avem si cel de-al 2 lea atestat din 16 aprilie 2014 si .....tot asteptam!

Avatar utilizator
Loredana
Mesaje: 413
Membru din: Joi Oct 01, 2009 8:39 pm
Localitate: Craiova

Re: La capat de linie...... cand speranta a murit :(

Mesajde Loredana » Mie Ian 12, 2011 8:53 pm

Miki, :( :( .Am asteptat raspunsul tau si tot speram ca tii secreta o veste buna :(
E foarte trist ce ti se intampla dar te rog sa nu disperi, inca nu s-a stabilit varsta maxima la fiv compensat . Nu se stie niciodata ce ne rezerva viitorul, noi trebuie sa fim pregatite pentru a-l intampina. Stiu ca nu sunt in masura sa vorbesc pt ca eu nu am trecut prin cea ce treci tu dar, da-mi voie sa te incurajez si si sa ma rog pt tine sa nu fie nevoie de chiuretaj :ymhug:
Laura, este trista si povestea ta dar te felicit pt optimism si pt echilibrul regasit. Pastreaza-ti in continuare optimismul si o sa fii o adevarata invingatoare ....la capat de linie.
NICIODATĂ SĂ NU SPUI "NICIODATĂ"


infertilitate tubară

Avatar utilizator
Mademoiselle PasDeChance
Mesaje: 2330
Membru din: Vin Sep 11, 2009 6:21 pm
Localitate: Europe

Re: La capat de linie...... cand speranta a murit :(

Mesajde Mademoiselle PasDeChance » Joi Ian 13, 2011 5:53 pm

Miki, mi-ai rupt sufletul. Desi precizezi ca te adresezi celor care au ajuns la capat de linie, iar eu estimez ca nu am ajuns acolo - am trecut prin destule ca sa iti pot spune ceea ce cred, nu tocmai aprioric. Nu am insa timp acum, trebuie sa iti scriu pe indelete. Vreau doar sa iti urez putere, vei traversa o perioada cumplita... Cred ca ai nevoie de sprijin de specialitate, sa vorbesti cu psiholog... Sau macar cu noi. Nu te inchide in tine - e contrasolutia! :(

Laura, iti urez sa invingi infertilitatea, iar ceea ce povestesti sa ramana doar o amintire urata, care se va estompa cand iti vei tine bebelusul in brate.

Voi reveni.
33 de ani, la origine infertilitate masculina - OAS moderata, in fapt infertilitate mixta (problema feminina - rezolvata in prezent).

Martie 2008: FIV-ICSI1, reusit, sarcina gemelara, prim trimestru perfect, morfofetala perfecta, ulterior contractii puternice, spitalizare cinci saptamani repaus strict, din pacate nasterea prematura nu a putut fi evitata. :( ...Fetitele mele sunt ingeri.
...Ulterior s-a descoperit un sept uterin, rezecat in urma a trei histeroscopii operatorii (2008 - 2009). Doua histeroscopii de control ulterioare: cavitate uterina ok, endometru ok.
Iunie 2009: FIV2, primul ET nereusit; sept. 2009: TEC neconcretizat.
Ianuarie 2010: FIV3, primul ET nereusit; aprilie 2010: TEC - reusit, insa sarcina oprita din evolutie. :(
Oct. 2010: FIV4, primul ET (blastocist) - nereusit; martie 2011: TEC - neconcretizat.

Violently unhappy: FIV5, noiembrie 2011, nereusit.


Continuarea povestii, aici.

Avatar utilizator
amioprea
Mesaje: 69
Membru din: Dum Oct 31, 2010 9:53 am

Re: La capat de linie...... cand speranta a murit :(

Mesajde amioprea » Joi Ian 13, 2011 9:50 pm

Draga Laura,
desi poate nu sunt cea mai in masura sa dau sfaturi caci am numai 26 ani, sa stii ca am foarte multa experienta cu infertilitatea numai ca eu am luat acesta problema la puricat din timp. Ai precizat un lucru foarte important in povestea ta, aceea ca la un moment dat ajungem sa ne "folosim' barbatii doar in zilele fertile. Eu personal nu pot spune deocamdata ca am ajuns la capatul puterilor caci am varsta inca mica si destul timp de a mai incerca, in schimb sanatatea e slaba. Am un singur ovar de la varsta de 19 ani, am PCOS (sub tratament), am splina scoasa, am avut si o ocluzie intestinala si plus o serie de mici probleme aderentiale din cauza firelor de la operatii. Cam nasol....la 19 ani cand toate fetele se bucura de distractii , eu statea si imi plangeam de mila si ma uitam cum burta mea era taiata de sus pana jos. Dar a trecut.
Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat un sot minunat care poate si datorita muncii sale (asistent medical) m-a inteles altfel decat altcineva. Noi ne cunosteam deja atunci cand m-am operat si in acel an a stat tot timpul langa mine si pot spune chiar ca a fost ingerul meu pazitor. Apoi dupa 4 ani cand ne-am casatorit , i-am pus in fata si posibilitatea ca e posibil sa nu pot face copii si ca nu vreau sa fie un om care sa sufere din acesta cauza. A fost foarte bine ca am pus si acesta problema caci asa nu am avut discutii nici cand ne-am gandit la posibilitatea de adoptie.Momentan asteptam sa facem, FIV in martie .

Ma reintorc la ideea neglijarii casniciei din cauza problemelor de infertilitate ; aici cred ca fiecare are datoria de a fi mai intai un cuplu care sa nu uite ca s-au casatorit din dragoste si nu numai pt a face copii . Caci nu exista in lume lege ca daca nu faci copii trebuie sa renunti la sotul tau. Daca era invers, asa s-ar fi simtit el vinovat. Eu ma duc cu sotul meu la controale, merge cu mine la toate ecografiile, participam impreuna la toate.Asa intelege si el mai bine ce se intampla si ma sustine . Problema , astfel ,nu e a mea, e a NOASTRA. Si stiu ca e foarte greu sa nu disperi dupa atatea incercari si stiu si ca nimeni altcineva nu te intelege dar trebuie sa fim constiente ca oricum Fiv-ul in sine este un sacrificiu foarte mare (sufletesc si banesc) pe care il facem pentru copii noastri.
Stiu ca e greu sa faci dragoste cu sotul gandind ca poate, poate iese ceva, dar ma bucur si de clipele petrecute impreuna caci stiu ca dintr-un moment de neatentie se poate duce totul de rapa. Important este sa comunicati despre acest lucru , sa impartasiti impreuna toate aceste momente sa va implicati amandoi. Cand am facut inseminarile sotul meu era tot timpul cu mine,pe cand o alta pacienta de salon era singura zicandu-mi ca:de ce sa mai stea sotul, ca nu are ce face!
Poate ca oi fi eu de la 160 km distanta Bucuresti, dar pe cale naturala sau prin cai artificiale este important sa implice ambii parteneri. Si eu ma lupt de atata vreme si chiar la 26 ani nu iti garanteaza nimeni reusita. Doar speranta....

Avatar utilizator
Mademoiselle PasDeChance
Mesaje: 2330
Membru din: Vin Sep 11, 2009 6:21 pm
Localitate: Europe

Re: La capat de linie...... cand speranta a murit :(

Mesajde Mademoiselle PasDeChance » Vin Ian 14, 2011 7:50 am

Miki, tot nu am timp sa iti scriu pe indelete, dar vreau sa iti spun ce prefer eu in lupta mea cu infertilitatea: realismul. Nu sa fiu descurajata, dar nici sa fiu incurajata inutil si irealist, doar pentru ca e usor sa zici din gura.

E mult mai greu sa spui unui om ceva nu foarte agreabil pentru el - dar uneori e necesar.

Deci, de ce sa ma agat? Multe fete mi-au spus ca tb sa sper in continuare dar unde e speranta aia? In vara fac 41 ani, ovocitele sunt pe sfarsite, sarcina se prinde dar nu reusesc sa o tin :( . Am de achitat un credit facut pt ac ultim FIV, statul nu m-a ajutat in ac ani cu nici 1 leu iar acum cu toate ca s-a aprobat un proiect pt a ajuta persoanele hipofertile nu ma mai incadrez din cauza varstei


Sincer, conditiile sunt departe de a fi incurajante. Eu pe tine te-am cunoscut pe subiectul de azoospermie... Un aspect pe care tu nu ai mai pus accent deloc de cand ti-ai descoperit trombofilia este OATS extrem de severa. Stii cel putin la fel de bine ca si mine ca in cazul asta oprirea din evolutie a sarcinii poate fi cauzata de calitatea spermatozoizilor, care nu aduc toata informatia genetica necesara si embrionasul nu poate evolua... Tu, de cand ai descoperit trombofilia, in ciuda dozelor maximale de tratament pe care le-ai luat, esti sigura ca doar asta e cauza nenorocirilor. La voi este o infertilitate mixta, nu vei sti niciodata de ce s-au oprit sarcinile din evolutie, cert e ca se opresc, iar numarul lor a devenit prea mare ca sa fie accident / nesansa. :( Iar varsta si conditiile materiale nu iti permit sa mai tragi alte lozuri... :(

Si eu cred ca trebuie sa speri in continuare ca vei deveni mama. Dar sa iei in considerare alte cai. Da, adoptia. Nu voi impune niciodata cuiva sa devina cu orice pret adeptul adoptiei doar pentru ca eu sunt adepta adoptiei, asta trebuie sa vina de la sine, din interior, nu din sfaturi pe forumuri. Dar la cum te simt eu, la cum te citesc printre randuri, tu ai structura sufleteasca pentru a adopta. Lasa ideea asta sa te cloceasca, materna. Ai facut totul pentru a avea un copil biologic, din pacate nu e posibil. Ce faci? Lasi capitolul asta lung din viata ta sa se incheie asa? Si a trai childfree este o optiune, dar din ce simt din vorbele tale tu ai percepe-o ca pe o mare infrangere si o tristete de nedepasit.

Deschide-te la ideea de a deveni mama altfel...
33 de ani, la origine infertilitate masculina - OAS moderata, in fapt infertilitate mixta (problema feminina - rezolvata in prezent).

Martie 2008: FIV-ICSI1, reusit, sarcina gemelara, prim trimestru perfect, morfofetala perfecta, ulterior contractii puternice, spitalizare cinci saptamani repaus strict, din pacate nasterea prematura nu a putut fi evitata. :( ...Fetitele mele sunt ingeri.
...Ulterior s-a descoperit un sept uterin, rezecat in urma a trei histeroscopii operatorii (2008 - 2009). Doua histeroscopii de control ulterioare: cavitate uterina ok, endometru ok.
Iunie 2009: FIV2, primul ET nereusit; sept. 2009: TEC neconcretizat.
Ianuarie 2010: FIV3, primul ET nereusit; aprilie 2010: TEC - reusit, insa sarcina oprita din evolutie. :(
Oct. 2010: FIV4, primul ET (blastocist) - nereusit; martie 2011: TEC - neconcretizat.

Violently unhappy: FIV5, noiembrie 2011, nereusit.


Continuarea povestii, aici.

Avatar utilizator
Mademoiselle PasDeChance
Mesaje: 2330
Membru din: Vin Sep 11, 2009 6:21 pm
Localitate: Europe

Re: La capat de linie...... cand speranta a murit :(

Mesajde Mademoiselle PasDeChance » Vin Ian 14, 2011 7:59 am

Cred cu tarie ca ar trebui sa vorbesti cu un psiholog, sa faci terapie. Stiu ca in Romania "nu se poarta" si ca din pacate un alt obstacol este faptul ca sedintele costa, dar cred ca in cazul tau este o necesitate.

"Decizia de a pune punct tratamentelor de fertilitate" este un capitol pe care l-am vazut adesea pe site-urile pe unde bantui si prin revistele de specialitate. Nu prea am citit despre pentru ca nu am ajuns acolo, insa din pacate exista multe cupluri care ajung.

Nu este o decizie usoara. Este un doliu. Iar cand decizia asta vine si dupa (inca) o pierdere de sarcina, este un doliu la propriu.
33 de ani, la origine infertilitate masculina - OAS moderata, in fapt infertilitate mixta (problema feminina - rezolvata in prezent).

Martie 2008: FIV-ICSI1, reusit, sarcina gemelara, prim trimestru perfect, morfofetala perfecta, ulterior contractii puternice, spitalizare cinci saptamani repaus strict, din pacate nasterea prematura nu a putut fi evitata. :( ...Fetitele mele sunt ingeri.
...Ulterior s-a descoperit un sept uterin, rezecat in urma a trei histeroscopii operatorii (2008 - 2009). Doua histeroscopii de control ulterioare: cavitate uterina ok, endometru ok.
Iunie 2009: FIV2, primul ET nereusit; sept. 2009: TEC neconcretizat.
Ianuarie 2010: FIV3, primul ET nereusit; aprilie 2010: TEC - reusit, insa sarcina oprita din evolutie. :(
Oct. 2010: FIV4, primul ET (blastocist) - nereusit; martie 2011: TEC - neconcretizat.

Violently unhappy: FIV5, noiembrie 2011, nereusit.


Continuarea povestii, aici.

Avatar utilizator
Mademoiselle PasDeChance
Mesaje: 2330
Membru din: Vin Sep 11, 2009 6:21 pm
Localitate: Europe

Re: La capat de linie...... cand speranta a murit :(

Mesajde Mademoiselle PasDeChance » Vin Ian 14, 2011 8:01 am

Uite un articol, te rog sa iti acorzi timpul de a il citi:

When Enough Is Enough - The Decision to End Treatment

One of the most difficult aspects of infertility treatment may be examining the question of when to stop medical therapy. You may find yourselves asking, "When should we stop? When will we know that we have done all that we can?"

Only you can tell when you have had enough - you need to make the final decision for yourself. Everybody has a different limit - but it needs courage to recognise when you have reached it. Some couples start planning for alternatives early on in medical treatment and when they reach their limits, they are prepared to try something else. Others may keep going to a point which pushes them beyond their final limits - and sometimes even further!

There are several reasons why infertile couples have trouble deciding when to stop treatment. First, there always seems to be a new medical option which promises the possibility of pregnancy for patients who could not be successfully treated in the past, and patient's hopes are kept alive by new developments. The pace of change in this field has been very rapid, so what was just a possibility a few years ago quickly becomes a standard treatment that is being offered to a lot of people today.

When it seems all the medical possibilities have been exhausted, researchers come up with a new solution, offering another chance to people who dream of bearing children. How can you pass up a new treatment when you've been willing to try everything else? Some couples also seem to get "hooked" onto treatment, and are willing to give up everything to pursue their dream of a baby -- they live on hope. Many couples cling to the fantasy that "one more try" would have resulted in a healthy pregnancy. Another reason is that some physicians may not recommend ending treatment.
33 de ani, la origine infertilitate masculina - OAS moderata, in fapt infertilitate mixta (problema feminina - rezolvata in prezent).

Martie 2008: FIV-ICSI1, reusit, sarcina gemelara, prim trimestru perfect, morfofetala perfecta, ulterior contractii puternice, spitalizare cinci saptamani repaus strict, din pacate nasterea prematura nu a putut fi evitata. :( ...Fetitele mele sunt ingeri.
...Ulterior s-a descoperit un sept uterin, rezecat in urma a trei histeroscopii operatorii (2008 - 2009). Doua histeroscopii de control ulterioare: cavitate uterina ok, endometru ok.
Iunie 2009: FIV2, primul ET nereusit; sept. 2009: TEC neconcretizat.
Ianuarie 2010: FIV3, primul ET nereusit; aprilie 2010: TEC - reusit, insa sarcina oprita din evolutie. :(
Oct. 2010: FIV4, primul ET (blastocist) - nereusit; martie 2011: TEC - neconcretizat.

Violently unhappy: FIV5, noiembrie 2011, nereusit.


Continuarea povestii, aici.

Avatar utilizator
Mademoiselle PasDeChance
Mesaje: 2330
Membru din: Vin Sep 11, 2009 6:21 pm
Localitate: Europe

Re: La capat de linie...... cand speranta a murit :(

Mesajde Mademoiselle PasDeChance » Vin Ian 14, 2011 8:02 am

Physicians are generally optimistic that treatment will eventually work and this factor tends to bias their ability to provide advice about ending treatment appropriately (to say nothing of their financial motives). Some couples also feel guilty about stopping treatment even when they have had enough, because they feel they have let their doctor down by not getting pregnant -- especially when the doctor has tried so hard! Many couples have lived a lifetime with the notion that if they try hard enough, they will eventually succeed, so that the decision to end treatment seems like "giving up" or a lack of ability to persevere and beat the odds.

How will you recognise when you have had enough? Watch out for some of these factors:

* Do you feel emotionally and physically tired all the time?
* Do you feel sad or depressed much more than you used to?
* Are you finding it harder to be optimistic about your next treatment?
* Do you glumly anticipate a treatment's failure in order to fend off disappointment?
* Are you finding it harder to follow the doctor's instructions?
* Has your relationship with your spouse started to deteriorate even further? Are you fighting a lot more?
* Do you find yourself wondering why in the world you are doing all this?

There are positive reasons to consider ending treatment too - you don't have to wait till you are a wreck before making this decision!

* Are you beginning to focus more on the child, but not your genetic contribution to the child?
* Does the idea of stopping seem like a relief to a lot of your troubles?
* Are you directing attention to other areas of your life - and enjoying it?
* Do you feel proud of how hard you tried, and don't feel the need to do any more?
* Is your curiosity about alternatives increasing?

If you're considering ending treatment, you and your partner will probably find that one of you is ready to stop before the other reaches that point. Remember, it's perfectly natural for people to move at different paces, especially through a process as complex and challenging as infertility and its treatment.
33 de ani, la origine infertilitate masculina - OAS moderata, in fapt infertilitate mixta (problema feminina - rezolvata in prezent).

Martie 2008: FIV-ICSI1, reusit, sarcina gemelara, prim trimestru perfect, morfofetala perfecta, ulterior contractii puternice, spitalizare cinci saptamani repaus strict, din pacate nasterea prematura nu a putut fi evitata. :( ...Fetitele mele sunt ingeri.
...Ulterior s-a descoperit un sept uterin, rezecat in urma a trei histeroscopii operatorii (2008 - 2009). Doua histeroscopii de control ulterioare: cavitate uterina ok, endometru ok.
Iunie 2009: FIV2, primul ET nereusit; sept. 2009: TEC neconcretizat.
Ianuarie 2010: FIV3, primul ET nereusit; aprilie 2010: TEC - reusit, insa sarcina oprita din evolutie. :(
Oct. 2010: FIV4, primul ET (blastocist) - nereusit; martie 2011: TEC - neconcretizat.

Violently unhappy: FIV5, noiembrie 2011, nereusit.


Continuarea povestii, aici.

Avatar utilizator
Mademoiselle PasDeChance
Mesaje: 2330
Membru din: Vin Sep 11, 2009 6:21 pm
Localitate: Europe

Re: La capat de linie...... cand speranta a murit :(

Mesajde Mademoiselle PasDeChance » Vin Ian 14, 2011 8:03 am

Facing the Decision

If you do find yourself faced with the decision to end fertility treatment, but you're not sure how to go about finalizing it, there are several steps that may help you determine what's best for you. Consider establishing a time frame. It sometimes helps to make a schedule for yourself, even if you decide to modify it later. You could decide, for example, that you will try for another year, or until your next birthday.

Another step that might be helpful is to take a brief "vacation" from treatment. Depending on your feelings after a break, you may realize that you're not ready to stop as yet; or that now is the time to end treatment.Infertility, with its endless tests and treatments, has probably meant that so far your life has been put on "hold". But, through grieving and resolving your grief, you can move on again. Remember, you need to finish mourning for the loss of your child before making this decision. Grieving is letting go - letting go of unfulfilled dreams and replacing them with a comfortable reality, to allow resolution.

Talk to others who have decided to move on. This is especially helpful if you are having difficulty deciding what to do next. Ask others how they made the decision and how they feel about it now. Additionally, professional counselling can be very helpful in assisting you with decision making.

Finally, accept and expect that your infertility will remain a part of you. The decision to stop treatment brings resolution and closure, but it may not necessarily remove the ache of infertility. However, once you do accept your decision, you may find that your disappointment gradually disappears.

Sursa: http://www.fertilitycommunity.com/ferti ... ent,2.html
33 de ani, la origine infertilitate masculina - OAS moderata, in fapt infertilitate mixta (problema feminina - rezolvata in prezent).

Martie 2008: FIV-ICSI1, reusit, sarcina gemelara, prim trimestru perfect, morfofetala perfecta, ulterior contractii puternice, spitalizare cinci saptamani repaus strict, din pacate nasterea prematura nu a putut fi evitata. :( ...Fetitele mele sunt ingeri.
...Ulterior s-a descoperit un sept uterin, rezecat in urma a trei histeroscopii operatorii (2008 - 2009). Doua histeroscopii de control ulterioare: cavitate uterina ok, endometru ok.
Iunie 2009: FIV2, primul ET nereusit; sept. 2009: TEC neconcretizat.
Ianuarie 2010: FIV3, primul ET nereusit; aprilie 2010: TEC - reusit, insa sarcina oprita din evolutie. :(
Oct. 2010: FIV4, primul ET (blastocist) - nereusit; martie 2011: TEC - neconcretizat.

Violently unhappy: FIV5, noiembrie 2011, nereusit.


Continuarea povestii, aici.

Avatar utilizator
miki70
Mesaje: 314
Membru din: Joi Sep 24, 2009 8:23 am

Re: La capat de linie...... cand speranta a murit :(

Mesajde miki70 » Vin Ian 14, 2011 2:03 pm

Raluca [floare] simt ca sunt la capat de linie din mai multe motive decat cele mentionate , nu le pot spune aici. Am luat in calcul si adoptia dar cred ca ne va fi f greu sa indeplinim conditiile puse pt obtinerea atestatului.
Ieri am facut un BHCG care a iesit 12152, azi ecograf si nici o modificare de la ultimul. Dr de aici mi-a zis sa mai fac un BHCG maine si dc e mai mic urmeaza chiuretajul marti-miercuri(tb sa am 48 ore de la clexane)
Subiectul meu e pus gresit la Vom invinge infertilitatea , poate ar tb creata o alta aripa a acestui forum pt cele care nu au invins sau care se gandesc la adoptie.

Loredana [floare] eu stiu ca FIV compensat e pt pers pana la 40 ani si sa nu fi facut nici un FIV pana acum. Deci nu ma incadrez.

Laura [floare] nu mai pierde timpul si treci direct la IA, FIV si cauta-ti un medic bun in fertilitate.

Avatar utilizator
Loredana
Mesaje: 413
Membru din: Joi Oct 01, 2009 8:39 pm
Localitate: Craiova

Re: La capat de linie...... cand speranta a murit :(

Mesajde Loredana » Vin Ian 14, 2011 3:09 pm

Miki :( .......speranta nu trebuie sa moara niciodata. Dumnezeu face minuni. Ai incredere in El. :ymhug:
NICIODATĂ SĂ NU SPUI "NICIODATĂ"


infertilitate tubară

Avatar utilizator
alif
Mesaje: 168
Membru din: Vin Oct 23, 2009 2:47 pm

Re: La capat de linie...... cand speranta a murit :(

Mesajde alif » Vin Ian 14, 2011 11:49 pm

Solutii avem in noi - avem un impas - ce facem mai departe... timpul nu se opreste aici... trebuie sa continuam... sa ne atingem dorintele si visele ... trecutul e trecut... ce facem pt viitor... si mai ales sa traim prezentul.
Alina, voluntar de profesie SOS Infertilitatea, sustinut de Fundatia Vodafone (15 septembrie 2012 - 15 martie 2013).

Avatar utilizator
Mademoiselle PasDeChance
Mesaje: 2330
Membru din: Vin Sep 11, 2009 6:21 pm
Localitate: Europe

Re: La capat de linie...... cand speranta a murit :(

Mesajde Mademoiselle PasDeChance » Mie Ian 19, 2011 4:56 pm

Miki, unde esti, cum esti? @};-

Nu te inchide in tine, nu te ascunde...
33 de ani, la origine infertilitate masculina - OAS moderata, in fapt infertilitate mixta (problema feminina - rezolvata in prezent).

Martie 2008: FIV-ICSI1, reusit, sarcina gemelara, prim trimestru perfect, morfofetala perfecta, ulterior contractii puternice, spitalizare cinci saptamani repaus strict, din pacate nasterea prematura nu a putut fi evitata. :( ...Fetitele mele sunt ingeri.
...Ulterior s-a descoperit un sept uterin, rezecat in urma a trei histeroscopii operatorii (2008 - 2009). Doua histeroscopii de control ulterioare: cavitate uterina ok, endometru ok.
Iunie 2009: FIV2, primul ET nereusit; sept. 2009: TEC neconcretizat.
Ianuarie 2010: FIV3, primul ET nereusit; aprilie 2010: TEC - reusit, insa sarcina oprita din evolutie. :(
Oct. 2010: FIV4, primul ET (blastocist) - nereusit; martie 2011: TEC - neconcretizat.

Violently unhappy: FIV5, noiembrie 2011, nereusit.


Continuarea povestii, aici.

Avatar utilizator
miki70
Mesaje: 314
Membru din: Joi Sep 24, 2009 8:23 am

Re: La capat de linie...... cand speranta a murit :(

Mesajde miki70 » Mie Ian 19, 2011 5:03 pm

Raluca @};- sunt bine, incep sa-mi revin. Ieri am facut chiuretajul cu anestezie, nu m-a durut, nu am sangerat dupa aceea si nici dureri f mari nu am acum.

Multumesc tuturor fetelor care mi-au scris [floare]

Avatar utilizator
Mademoiselle PasDeChance
Mesaje: 2330
Membru din: Vin Sep 11, 2009 6:21 pm
Localitate: Europe

Re: La capat de linie...... cand speranta a murit :(

Mesajde Mademoiselle PasDeChance » Mie Ian 19, 2011 5:25 pm

Of, Miki. Nu am cuvinte... Sa urmaresti topicul cu grupul de suport, vom posta curand un material despre impactul psihologic al infertilitatii, se vorbeste acolo si despre ajungerea "la capat de linie", cum zici tu.

Te imbratisez...
33 de ani, la origine infertilitate masculina - OAS moderata, in fapt infertilitate mixta (problema feminina - rezolvata in prezent).

Martie 2008: FIV-ICSI1, reusit, sarcina gemelara, prim trimestru perfect, morfofetala perfecta, ulterior contractii puternice, spitalizare cinci saptamani repaus strict, din pacate nasterea prematura nu a putut fi evitata. :( ...Fetitele mele sunt ingeri.
...Ulterior s-a descoperit un sept uterin, rezecat in urma a trei histeroscopii operatorii (2008 - 2009). Doua histeroscopii de control ulterioare: cavitate uterina ok, endometru ok.
Iunie 2009: FIV2, primul ET nereusit; sept. 2009: TEC neconcretizat.
Ianuarie 2010: FIV3, primul ET nereusit; aprilie 2010: TEC - reusit, insa sarcina oprita din evolutie. :(
Oct. 2010: FIV4, primul ET (blastocist) - nereusit; martie 2011: TEC - neconcretizat.

Violently unhappy: FIV5, noiembrie 2011, nereusit.


Continuarea povestii, aici.

Avatar utilizator
Loredana
Mesaje: 413
Membru din: Joi Oct 01, 2009 8:39 pm
Localitate: Craiova

Re: La capat de linie...... cand speranta a murit :(

Mesajde Loredana » Mie Ian 19, 2011 9:34 pm

Miki, :ymhug: :( . Sa te ajute Dumnezeu sa fii bine! :ymhug:
NICIODATĂ SĂ NU SPUI "NICIODATĂ"


infertilitate tubară

Avatar utilizator
cami30
Mesaje: 33
Membru din: Joi Sep 17, 2009 12:51 pm

Re: La capat de linie...... cand speranta a murit :(

Mesajde cami30 » Joi Ian 27, 2011 9:53 pm

miki-miki inca mai astept sa ma inviti la o cafea ( fac eu cinste) si sa incercam sa privim partea plina ( desi invizibila) a paharului vietii!!
Eu am 2-3 nopti pe saptamana cand ma visez batrana, chinuita, fara nimeni pe lume, murind in mizerie!!
Am zile in care ma intreb pentru ce muncesc, pentru ce muncim de fapt, separati, unul intr-un oras, altul in alt oras, ne intalnim in weekend si apoi o luam de la capat!
Dar ce putem face? Iti lingi ranile si mergi mai departe sau , te lasi coplesit, te abrutizezi in urma chinului si incepi sa le faci celor din jur viata amara.
Nu stiu.. cine stie? Nu stiu nici ce voi face eu maine!

Te imbratisez cu drag si caldura!

cami
37 ani 1. salpingectomie partiala bilaterala 2. FIV 1 oprit in evolutie 3. sarcina naturala ectopica - salpingectomie totala bilaterala 4. MTHFR homozigot 5. tiroidita cronica autoimuna ( Hashimoto) 5. end of my dream!

Avatar utilizator
Luli
Mesaje: 1
Membru din: Dum Ian 30, 2011 6:13 pm

Re: La capat de linie...... cand speranta a murit :(

Mesajde Luli » Dum Ian 30, 2011 9:13 pm

Fetelor ma bucur tare mult ca vam regasit pe mare parte dintre cele de pe DC langa care am trait bucurii si tristeti :x

Miki te inteleg atat de mult, si in acelasi timp ma simt atat de neputincioasa pentru ca nu stiu in acest moment ce sa-ti spun ceva mai incurajator decat imi spun mie. Si eu am trecut prin ce ai trecut tu, ultima data mi s-a intamplat acum 2 saptamani, am crezut ca sunt cea mai fericita de pe pamant si ca in sfarsit Dumnezeu s-a uitat si la noi dupa care am murit instantaneu cand mi-a spus dr ca i s-a oprit inimioara si nu are mai mult de o zi, doua... a fost si va fi cea mai cumplita zi de fapt toate lucrurile triste si dureroase mi s-au intamplat in zi de vineri. tare am vrut sa mor dar apoi mi-am spus ca trebuie sa incerc sa lupt si daca nu pentru mine macar pentru cei dragi. Daca pana acum m-am refugiat ca disperata in munca, acum nu stiu daca voi mai putea face asta. Si eu am facut credit pentru al 3 lea fiv, si eu ma simt batrana ca si tine chiar daca nu arat si sunt convinsa ca nici tu, insa... in final ma gandesc ca poate toate astea au un scop.
Ti-as putea spune ceea ce tot incerc sa-mi spun mie de cateva zile: Ia-o de data asta incet, detaseaza-te, incearca sa te regasesti, iubeste-ti sotul, implica-te mai putin in munca si fa ceva frumos pentru tine care sa-ti aduca bucurie in viata, bucuriile adevarate sunt cele simple si la indemana. Gandurile pozitive atrag energii pozitive, %%- , si apoi... timpul le vindeca pe toate. Nu-ti evita prietenii adevarati langa tine si sunt convisa ca-i ai si ...ne mai ai si pe noi.
Te pup cu drag! :ymhug:
Cami [floare] si pentru tine, si ma bucur ca te-am regasit aici.

Luli

Avatar utilizator
miki70
Mesaje: 314
Membru din: Joi Sep 24, 2009 8:23 am

Re: La capat de linie...... cand speranta a murit :(

Mesajde miki70 » Dum Ian 30, 2011 9:55 pm

Cami30 @};- sa mai lasam sa treaca timpul putin, inca nu ma simt in stare sa vb despre FIV-uri/esecuri.
Loredana @};- idem.
Luli @};- eu cand am fost graviduta am citit la odiseea ta, voiam sa va cunosc si sa intru abia cand eram sigura ca bb e bine..... Erau 2 fete acolo care vazusera inimioara f tarziu si-mi dadusera sperante..... Imi pare tare rau ca a tb sa treci prin asta, cred ca ti-e sufletul sfasiat. Pe langa durerea fizica de dupa chiuretaj apare si durerea visurilor tale spulberate pe care tb sa le ingropi si pe ele.... Te imbratisez strans si sper sa treci repede peste ac durere.
Un sfat, fa-ti analizele de trombofilie, posibil ca ac sa fie cauza opririi din ev a sarcinii.


Înapoi la “Testimoniale”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 1 vizitator