La capat de linie...... cand speranta a murit :(

Marturii despre lupta cu infertilitatea. Povesti cu happy-end. ...Sau fara.
Avatar utilizator
Mademoiselle PasDeChance
Mesaje: 2330
Membru din: Vin Sep 11, 2009 6:21 pm
Localitate: Europe

Re: La capat de linie...... cand speranta a murit :(

Mesajde Mademoiselle PasDeChance » Mar Feb 01, 2011 5:43 am

Luli scrie:Fetelor ma bucur tare mult ca vam regasit pe mare parte dintre cele de pe DC langa care am trait bucurii si tristeti :x

Miki te inteleg atat de mult, si in acelasi timp ma simt atat de neputincioasa pentru ca nu stiu in acest moment ce sa-ti spun ceva mai incurajator decat imi spun mie. Si eu am trecut prin ce ai trecut tu, ultima data mi s-a intamplat acum 2 saptamani, am crezut ca sunt cea mai fericita de pe pamant si ca in sfarsit Dumnezeu s-a uitat si la noi dupa care am murit instantaneu cand mi-a spus dr ca i s-a oprit inimioara si nu are mai mult de o zi, doua... a fost si va fi cea mai cumplita zi de fapt toate lucrurile triste si dureroase mi s-au intamplat in zi de vineri. tare am vrut sa mor dar apoi mi-am spus ca trebuie sa incerc sa lupt si daca nu pentru mine macar pentru cei dragi. Daca pana acum m-am refugiat ca disperata in munca, acum nu stiu daca voi mai putea face asta. Si eu am facut credit pentru al 3 lea fiv, si eu ma simt batrana ca si tine chiar daca nu arat si sunt convinsa ca nici tu, insa... in final ma gandesc ca poate toate astea au un scop.
Ti-as putea spune ceea ce tot incerc sa-mi spun mie de cateva zile: Ia-o de data asta incet, detaseaza-te, incearca sa te regasesti, iubeste-ti sotul, implica-te mai putin in munca si fa ceva frumos pentru tine care sa-ti aduca bucurie in viata, bucuriile adevarate sunt cele simple si la indemana. Gandurile pozitive atrag energii pozitive, %%- , si apoi... timpul le vindeca pe toate. Nu-ti evita prietenii adevarati langa tine si sunt convisa ca-i ai si ...ne mai ai si pe noi.
Te pup cu drag! :ymhug:
Cami [floare] si pentru tine, si ma bucur ca te-am regasit aici.

Luli



Luli, imi pare extrem de rau! [parerau] Nu imi dau seama daca ne-am intersectat pe DC, dar imi pare atat de rau! Inteleg ca era al treilea fiv, nu am inteles insa daca era prima sarcina obtinuta...

Ai mare grija de tine, e cumplita perioada de dupa pierderea unei sarcini! :ymsigh:
33 de ani, la origine infertilitate masculina - OAS moderata, in fapt infertilitate mixta (problema feminina - rezolvata in prezent).

Martie 2008: FIV-ICSI1, reusit, sarcina gemelara, prim trimestru perfect, morfofetala perfecta, ulterior contractii puternice, spitalizare cinci saptamani repaus strict, din pacate nasterea prematura nu a putut fi evitata. :( ...Fetitele mele sunt ingeri.
...Ulterior s-a descoperit un sept uterin, rezecat in urma a trei histeroscopii operatorii (2008 - 2009). Doua histeroscopii de control ulterioare: cavitate uterina ok, endometru ok.
Iunie 2009: FIV2, primul ET nereusit; sept. 2009: TEC neconcretizat.
Ianuarie 2010: FIV3, primul ET nereusit; aprilie 2010: TEC - reusit, insa sarcina oprita din evolutie. :(
Oct. 2010: FIV4, primul ET (blastocist) - nereusit; martie 2011: TEC - neconcretizat.

Violently unhappy: FIV5, noiembrie 2011, nereusit.


Continuarea povestii, aici.

Avatar utilizator
aura81
Mesaje: 38
Membru din: Mie Sep 16, 2009 11:28 am

Re: La capat de linie...... cand speranta a murit :(

Mesajde aura81 » Joi Feb 03, 2011 11:32 am

eu sunt aura. am 30 de ani si sunt implinita. am tras linie suferintelor, lacrimilor, si a tot ce inseamna tratamente si sperante desarte. mi am propus ca la 30 de ani voi avea un bebe al meu, ca cineva imi va zice mama, ca voi avea cui sa fac bradut, ca cineva imi va deranja lucrurile de la locul lor. da. am reusit. am un baietel frumos, care parca special a fost trimis pentru mine, care imi umple sufletul. am adoptat si sunt fffffffffff mandra de noi, si parca ma uit in urma si ma gandesc de ce atata suferinta. eu cresc un copil pentru mine, il cresc pentru ca avem acum nevoie unul de altul. el de o mama si un tata, eu de un copil. nu cresc acest copil pentru o cana de apa la batranete si nici pentru altceva. ci pur si simplu pentru sufletul meu, mai ales ca sa nu ajung sa ma vedeti voi sau cei cunoscuti leganand carpe pe strada. acum suntem cei mai fericiti. de la prieteni. bunici si chiar strabunici.

nu disperati cand ajungeti la capat de linie. nu exista capat decat pentru cine nu vrea un copil cu adevarat. eu nu am acceptat capatul.

va pup si sa va dea barza bebei! [barza3]

Avatar utilizator
Mademoiselle PasDeChance
Mesaje: 2330
Membru din: Vin Sep 11, 2009 6:21 pm
Localitate: Europe

Re: La capat de linie...... cand speranta a murit :(

Mesajde Mademoiselle PasDeChance » Vin Feb 04, 2011 1:44 pm

Aura, felicitari inca o data pentru copilasul tau!! Ma bucur mult pentru tine.

Personal, sunt de acord cu tine, eu sunt 100% pro adoptie, dar nu cred ca optiunea mea poate fi impusa celorlalti. Poate nu toata lumea simte la fel, iar adoptia este un act de mare responsabilitate, nu trebuie facuta cu sufletul indoit.

Insa nu am intalnit pana acum un singur cuplu care a adoptat care sa nu se declare implinit si care sa nu zica "nu stiu de ce om fi asteptat atat". Adevarul este ca in Romania exista uriasa sansa de a putea adopta, abia occidentalii pot spune ca la capatul FIV-urilor au ajuns in fata unui zid. Este foarte-foarte dificil pentru occidentali sa adopte.
33 de ani, la origine infertilitate masculina - OAS moderata, in fapt infertilitate mixta (problema feminina - rezolvata in prezent).

Martie 2008: FIV-ICSI1, reusit, sarcina gemelara, prim trimestru perfect, morfofetala perfecta, ulterior contractii puternice, spitalizare cinci saptamani repaus strict, din pacate nasterea prematura nu a putut fi evitata. :( ...Fetitele mele sunt ingeri.
...Ulterior s-a descoperit un sept uterin, rezecat in urma a trei histeroscopii operatorii (2008 - 2009). Doua histeroscopii de control ulterioare: cavitate uterina ok, endometru ok.
Iunie 2009: FIV2, primul ET nereusit; sept. 2009: TEC neconcretizat.
Ianuarie 2010: FIV3, primul ET nereusit; aprilie 2010: TEC - reusit, insa sarcina oprita din evolutie. :(
Oct. 2010: FIV4, primul ET (blastocist) - nereusit; martie 2011: TEC - neconcretizat.

Violently unhappy: FIV5, noiembrie 2011, nereusit.


Continuarea povestii, aici.

Avatar utilizator
Irinuka
Mesaje: 31
Membru din: Sâm Ian 01, 2011 8:35 pm

Re: La capat de linie...... cand speranta a murit :(

Mesajde Irinuka » Vin Feb 11, 2011 12:08 pm

Eu in teorie inca nu am ajuns la capat de linie dar in practica asa ma simt. Epuizata. Trista si epuizata.

Avatar utilizator
Loredana
Mesaje: 413
Membru din: Joi Oct 01, 2009 8:39 pm
Localitate: Craiova

Re: La capat de linie...... cand speranta a murit :(

Mesajde Loredana » Vin Feb 11, 2011 2:08 pm

Irinuka, te inteleg perfect. Suntem oameni si cateodata ne extenuam dar gandeste-te la vb aia..``Dumnezeu iti da cat poti duce!!`` :) . Iti doresc sa gasesti puterea de a merge mai departe.
Acelasi lucru i-l doresc si lui Miki si celorlalte fete si mie pt ca trebuie sa luptam cu viata. Mereu imi amintesc cum d-na prof de romana la sfarsit de cls 8-a mi-a scris pe pamblica asa :``O lupta-i viata deci, te lupta /Cu dragoste de ea, cu dor/ Mult succes in viitor!!!`` Atunci nu am inteles exact de ce a zis ca viata este o lupta dar acum, cu fiecare zi ce trece, imi dau seama cata dreptate a avut. Eu incerc sa-i urmez sfatul si va doresc din suflet si voua sa reusiti. Aseara am mai aflat de ceva probleme de sanatate in ceea ce ma priveste si azi am avut discutii cu o colega si mi-a zis ca atunci cand a aflat ca este posibil sa aiba cancer lumea s-a prabusit in jurul ei; nu mai avea sperante sa-si vada fiul insurat, nu mai credea in nimic. A reusit sa se regaseasca si de doua ori pe zi isi spune ca este cea mai puternica, da, isi spune, pt ca este f important ce ii spui subconstientului. Intre timp fiul ei a devenit tatic si ea acum spera sa-si vada stranepotii. Problema inca nu este depasita...tot amana sa faca rmn pt a verifica starea tumorii dar a reusit sa se regaseasca si sa spere ca Dumnezeu va avea grija de ea. Va doresc sa depasiti orice! %%- :ymhug:
NICIODATĂ SĂ NU SPUI "NICIODATĂ"


infertilitate tubară

Avatar utilizator
cris8
Mesaje: 601
Membru din: Mie Noi 17, 2010 4:32 pm
Localitate: Bucuresti

Re: La capat de linie...... cand speranta a murit :(

Mesajde cris8 » Vin Feb 11, 2011 7:03 pm

aura, felicitari din tot sufletul pentru ce ai facut, pe mine m-a impresionat foarte mult postarea ta...efectiv mi-au dat lacrimile...mi-am dat seama cata dreptate ai. Si eu voi fi mamica intr-un fel sau altul, nici nu ma gandesc sa renunt la asta...daca nu as reusi sa am copii biologici ne vom indrepta spre adoptie, si eu si sotul meu suntem pro. Si trebuie sa recunosc ca de multe ori ma gandesc ca poate voi adopta un copil chiar daca voi avea si unul biologic, pt ca ma gandesc cati copii sunt in Romania care au nevoie de o mama si un tata. Vom vedea...
In sfarsit, cea mai fericita mamica de fetitza absolut perfecta !!!

Avatar utilizator
sharkyalex
Mesaje: 5
Membru din: Mar Iun 22, 2010 9:09 am

Re: La capat de linie...... cand speranta a murit :(

Mesajde sharkyalex » Dum Feb 13, 2011 2:29 pm

Buna,

Am citit topicul in intregime. Eu.. nu am pus multe mesaje pe aici. Doar citeam si incercam sa imi ridic moralul. Insa nu prea am cum pentru ca nu vad multe happy-end-uri pe aici.
Eu, dupa 18 luni de luat temperatura zilnic, de inghitit pastile de mult mai mult timp -care imi scadeau tensiunea si lesinam prin baie de ma speriam infiorator, dupa alte pastile care faceau ovarele sa plesneasca, dupa zeci de ecografii cu picioarele in slavi si incercari esuate de inseminare, am inceput sa renunt.
Fac 32 de ani anul acesta. Calvarul meu dureaza de 4 ani.
M-am saturat sa ma injosesc mereu pe la medici. Ei trebuie sa ramana detasati, stiu, dar simt ca sunt o problema pentru ei. Simt ca nu le pasa si asta e un motiv in plus pentru resemnarea mea.
Am strans banii pentru fiv. Dar cine ar fi un medic care sa ma ajute cu adevarat? Care e medicul ala caruia ii pasa?

Toata chestia asta ma termina psihic. E probabil ca si o boala terminala - sa nu mi-o luati in nume de rau.

Poate revin cu sentimente mai bune. Am si zile mai bune.

Cu bine.

Avatar utilizator
Chocolate
Mesaje: 545
Membru din: Lun Noi 08, 2010 6:28 am
Localitate: Timisoara

Re: La capat de linie...... cand speranta a murit :(

Mesajde Chocolate » Dum Feb 13, 2011 5:12 pm

Nu o sa pretind ca stiu ce simti pentru ca eu sunt mult mai la inceputul drumului dar, permite-mi sa fac o observatie. Medicii sunt tot oameni, la fel ca noi. Au si ei problemele lor personale si nu se pot implica foarte mult in niciunul dintre cazurile pe care le gestioneaza. Cred ca i-ar termina psihic sa aiba problemele personale pe cap, cele ale familiilor lor, esecurile si greutatile lor plus cele ale a 30 paciente cu probleme mari.
Nu incerc sa apar pe nimeni, doar vreau sa-ti spun ca nu ar trebui sa fii asa indarjita impotriva doctorilor carora, spui tu, nu le pasa de tine. Sunt sigura ca le pasa dar, atat cat pot la nivel profesional. Stim cu totii foarte bine ca inseminarile artificiale (si FIV-urile) nu au sanse de reusita nici macar de 50%, da' pai de 100%... E si asta o realitate pe care trebuie sa o acceptam. Deci, nu cred ca e vina medicilor care te-au tratat. Pur si simplu nu e nimic garantat cand vine vorba de tratarea infertilitatii.
Succes in continuare indiferent ce cale ai alege! (Te-ai gandit la adoptie?) :ymhug:
Counting my blessings. :)
____________
31 ani + 36 ani
aug 2009: diagnosticata infertilitate feminina
apr 2011: IUI 1 Timisoara -> rezultat negativ
mar 2013: diagnosticare infertilitate inexplicabila
apr 2013: IUI 2 Kaali, Budapesta, Dr. PK -> REUSIT! HCG Z13 = 202

18.12.2013 - mamica fericita de Eduard

Avatar utilizator
sharkyalex
Mesaje: 5
Membru din: Mar Iun 22, 2010 9:09 am

Re: La capat de linie...... cand speranta a murit :(

Mesajde sharkyalex » Dum Feb 13, 2011 8:05 pm

Sper doar sa nu fii nevoita sa treci prin ce trec eu, si sa ti se indeplineasca dorintele. Tu poate nu stii cat este de greu sa stai ore intregi in fata cabinetelor de ginecologie si sa se spuna de fiecare data ca "gravidele au prioritate" si tu sa stai si sa le numeri, programare dupa programare, cum intra si cum ies (mintea imi spunea ca au dreptate dar atat! in rest, fiecare fibra din organism se revolta). Sper sa nu fii nevoita sa intri intr-un cabinet si sa ti se spuna ca "ok, asta e ne vedem luna viitoare" si asa sa se intample luna de luna, an dupa an.
Sper sa nu fii nevoita sa schimbi medicii pentru ca "poate ca ar trebui sa te gandesti la alte solutii" asta dupa ce ai facut tratamente si s-au lasat pagubasi doar dupa jumatate de an. Sau sa te mute de la o medic la altul pentru ca "nu am timp" si sa trebuiasca sa o iei de la capat cu istoric, explicatii, analize, ecografii, etc.
Adoptie!? E asa de usor de spus. Pentru mine ar fi solutia finala si, mai ales acum, o simt ca o ghilotina. Nu vreau sa mi se mai propuna asta!! Te rog, nu sari pe mine cu propozitii de genul "cum poti sa spui asa ceva? tu nu stii cati copii sunt...bla" Nu sunt cinica si nici insensibila. Sincer as simti ca nu e al meu, nu cred ca l-as considera copilul meu.

Hai sa ne auzim dupa vreo 4 - 5 ani de incercari si ganduri si apoi iti voi face eu propunerea asta. O sa vezi si tu cum te simti! Desi nu ti-o doresc. Numanui nu doresc asta.

Eu nu vreau sa arunc cu nimic in medici insa, sincer, cred ca toata povestea asta cu infertilitatea si tratamentul ei este de fapt un cosmar real, cotidian, greu de explicat si de eliminat. Iar doctorii sunt constienti de asta de asta mi se par plictisiti de poveste. Stiu, au probleme personale, au multi pacienti insa, na, poate sunt absurda insa cele 20 de minute cat stau in cabinet, vreau sa simt ca sunt pacient pe cale de vindecare daca ii ascult, si nu un "alt" pacient. Stiu, sunt prost platiti in spitalele bugetare insa istoria se repeta la cabinetele private unde dau bani multi! Vreau sa vina un doctor si sa imi zica: "uite, nu iti promit ca o sa se rezolve, dar VREAU sa te ajut." Adica vreau sa mi se transmita macar jumatate din cat optimism trebuie sa trec peste asa ceva cat timp ma/ne trateaza. In fine... povestea este lunga si pot sa bag mana in foc ca se repeta la cel putin jumatate din cele de pe forum.

Asta e.

Avatar utilizator
lauragar
Mesaje: 267
Membru din: Dum Oct 10, 2010 6:54 pm

Re: La capat de linie...... cand speranta a murit :(

Mesajde lauragar » Dum Feb 13, 2011 8:35 pm

nu vreau s-ti sar repede in aparare ,dar ai f.mare dreptate.cred ca inainte de toate ar trebui ca medicii nostri sa fie si buni psihologi,mai ales cei specializati in acet domeniu al ,,infertilitatii,,.ultima data cand am mers la un consult, medicul,un mare prof.din iasi mi-a spus :,,ai folicul mare,endo f.bun,-ce mama masii nu se prinde?ne intalnim dupa sarbatorile de iarna!pana atunci lasam corpul sa se linisteasca!,,asta se intampla in luna septembrie,dupa 3 luni de stimulari cu clostilbegyt,timp in care mergeam pe strada ca o bezmetica,aveam mereu impresia ca sunt beata,simteam ca mai am un pic si lesin,am facut o hiperstimulare.toate astea pt.ce?,,ca sa dam bice ovarelor!,,desi eu aveam ovulatie natural!m-am ales cu zeci de chisturi la sani si cu un fibroadenom care din fericire stagneaza!eu nu acuz pe nimeni!asta este o parte din ceea ce am patimit!va las pe voi sa trageti concluziile!va doresc tuturor sa aveti cat mai repede puiutii vostri sa-i tineti la piept si sa uitati pe cat posibil toate experientele negative pri care a-ti trecut! [feed]
eu 32,sotul 34 ne chinuim cu infertilitatea de 6 ani.2007-laparo ambele trompe infundate,spermograma:normospermie.am facut 5 instilatii.2009-hsg :ambele trompe permeabele,urmeaza 3 luni stimulari cu clostilbegyt,spermograma:normospermie.2011-histeroscopie:ambele trompe infundate,spermograma:astenospermie.ne pregatim pt.fiv 1 la giulesti cu prof.marinescu in subprogramul ms.am inceput inhibarea pe 23 septembrie cu 0,1 mg decapeptyl(z 21),um 1.10,iar din z6-12 zile stimulare cu gonal 225ui.pe 19.10punctia=10 ovocite,22.10-et(2 embrioni calitate A-10,12 celule),mai avem 7 criogenati(6 calitateA,1 calitate B).PE 3.11 AM BETA.beta-negativ.ne pregatim pt. et cu embrioni congelati.pe 27.09.12 avem tec .beta-negativ.al-2-lea fet pe 24.10,beta negativ.am incheiat lupta cu infertilitatea.ne pregatim sa adoptam-suntem in curs de atestare!!!avem atestat din 15 aprilie.acum asteptam........avem si cel de-al 2 lea atestat din 16 aprilie 2014 si .....tot asteptam!

Avatar utilizator
Chocolate
Mesaje: 545
Membru din: Lun Noi 08, 2010 6:28 am
Localitate: Timisoara

Re: La capat de linie...... cand speranta a murit :(

Mesajde Chocolate » Lun Feb 14, 2011 8:39 am

Lauragar, eu zic ca in cazul expus de tine e vorba de lipsa de profesionalism si nu de grija fata de pacient. Pur si simplu omul ala si-a bagat picioarele si a asteptat ca organismul tau sa rezolve toate problemele ca el sa nu mai trebuiasca sa-si bata capul. Urat, foarte urat.
Sharky, eu MA GANDESC deja la adoptie si nu mi se (mai) pare un capat de tara sau de drum. E-adevarat, am avut si o experienta in familie care m-a ajutat sa accept mai usor optiunea asta. Oricum, nu te blamez, fiecare are dreptul sa aleaga. [floare]

Eu cred ca nu toti medicii de gin-obs sunt specializati in infertilitate sau in tratamentul ei. Unii au in vizor problemele considerate grave in mod traditional, afectiuni ale aparatului reproducator care pun viata in pericol sau sarcina si nasterea. Infertilitatea e necunoscuta si deci, neaprofundata ca subiect medical. Pe de alta parte, cum am mai spus si mai sus, sa nu uitam ca nu exista garantii. Nici cel mai preocupat sau amabil sau pregatit sau "uman" doctor nu ne poate garanta ca luam x si y, facem IA sau FIV si ne vedem cu bebe in brate. (Eu incerc sa fiu foarte realista, chiar daca ma doare si pe mine.)
Counting my blessings. :)
____________
31 ani + 36 ani
aug 2009: diagnosticata infertilitate feminina
apr 2011: IUI 1 Timisoara -> rezultat negativ
mar 2013: diagnosticare infertilitate inexplicabila
apr 2013: IUI 2 Kaali, Budapesta, Dr. PK -> REUSIT! HCG Z13 = 202

18.12.2013 - mamica fericita de Eduard

Avatar utilizator
littlegirl
Mesaje: 380
Membru din: Mar Noi 03, 2009 4:40 pm

Re: La capat de linie...... cand speranta a murit :(

Mesajde littlegirl » Lun Feb 14, 2011 8:33 pm

salut!
Vin si eu cu mici completari:
1. faza cu adoptia: m-a durut la sange cand o prietena care a ramas gravida din prima incercare si care are o fetita adorabila e aproape 2 ani, si pe care o tin la curent cu "evolutia" noastra in lupta cu infertilitatea m-a intrebat senina: dar la adoptie? v-ati gandit? sunt atatia copii care au nevoie de ajutor....i-am raspuns ca vom mai incerca sa-l avem pe al nostru; dupa cateva luni aceeasi intrebare pe buzele ei de mama implinita: dar adoptia? de ce nu vreti? I-am raspuns doar ca nu vrea sa fie in locul nostru si sa primeasca aceasta propunere. Si concluzia mea este ca sugestia de adoptie nu e acelasi lucru cu sugestia de a merge la un anumit medic sau de a incerca un anumit tratament, de care ai auzit ca a dat rezultate. Adoptia e un chestiune delicata, de care se vorbeste strict in intimitatea familiei si care izvoraste strict din sanul familiei.
Sa propui adoptia unui cuplu care se zbate sa aiba propriul copil, cata vreme varsta biologica o permite si cata vreme partenerii nu au o problema grava de sanatate, mai ales daca aceasta propunere vine de la o persoana care nu stie ce este infertilitatea sau mai are si un copil natural obtinut fara obstacole, sincer, mi se pare grosolanie.

2. faza cu medicii: ca o linie genrala, medicii cu renume din ziua de azi sunt medicii care in anii 70-80 nasteau copii pe banda si avortau pe banda. In acele vremuri cand s-au format, infertilitatea nu era o problema; era o problema cum sa scapi de copiii nedoriti, cum sa te protejezi sa nu mai ajungi la avort, ce s afaci sa nu mori dupa avort. Infertilitatea cuplului este un diagnostic relativ nou; si este un teren extrem de vast. Si limitat din punct de vedere medical. Am avut norocul sa dau peste un dr extraordinar (in jur de 60 ani), de policlinica si spital stat, care nu este specialist in infertilitate. Dar tamaduieste grozav de bine sufletele. Am fost deschisa de la inceput cu el si am simtit ca si el poate sa-mi povesteasca orice. Inclusiv tratarea infertilitatii masculine pe vremuri. Nu se punea mare accent pentru ca femeile erau sfatuite sa apeleze la prieteni, sau sa mearga la Sovata (unde era si unitate militara). El insusi a sugerat acest lucru la paciente si el insusi, in cercul lui de prieteni stie cazuri. Si nu cred ca brava, nu eram la capitolul bravura. Pentru infertilitatea feminina sunt o serie de probleme operabile sau tratabile cu binecunoscuta schema Clomifen+Pregnyl. Cand nu se obtin rezultatele scontate, medicul se retrage; si pacienta bate la alta usa. Resursele le sunt limitate si ei experiementeaza cu ce au. Si de multe ori pacientele nu se intorc cu feedback-ul tratamentului; deja sunt la alta usa...

3. Lupta cu infertilitatea te face al naibii de vulnerabil in fata lumii; sufletul trebuie manauit cu manusi fine...si numai cine simte durerea infertilitatii stie acest lucru.

Vast, vast subiect....si delicat....
OATS severa. 2009 sarcina naturala oprita din ev s5/6, 5 IUI nereusite, oct 2011 IAD reusit, avort spontan s5/6, iun 2012 sarcina naturala, avort spontan s5/6. iun 2014 sarcina naturala, sub Clexane 0.4, avort spontan sapt 8. Iun 2016 sarcina naturala, Clexane 0.4, avort spontan sapt 5/6. Cariotip normal amandoi; mutatia MTHFR homozigot A1298C.

Avatar utilizator
Arcip Andreea
Mesaje: 480
Membru din: Sâm Sep 11, 2010 9:14 am

Re: La capat de linie...... cand speranta a murit :(

Mesajde Arcip Andreea » Mar Feb 15, 2011 8:59 am

La fel ca si Irinuka, simt si eu.
Desi, eu practic nici nu am inceput efectiv lupta cu infertilitatea (nu am facut nici un FIV inca) ma simt depasita de situatie, bulversata, si fara speranta. Ce as putea sa sper atunci cand sotul meu a ajuns la azoospermie in urma operatiei de varicocel? Ma mai incalzea gandul ca am putea sa apelam la donator, daca la biopsia testiculara nu o sa ii gaseasca nici un spermatozoid. Dar chiar si cu donator sansele sunt de doar 18% la o incercare FIV, asta pentru ca sperma trebuie sa stea conform legii minim 6 luni congelata. Si-atunci, ma intorc iar cu gandul la sotul meu, si incep sa ma rog, poate o sa-i gaseasca cativa spermatozoizi acolo. Partea pragmatica din mine vine insa si ma intreaba, ok, o sa-i gaseasca, dar cate sanse de reusita aveti in cazul asta? In mod normal sunt in jur de 30-40 % , sa spunem. La voi cat o sa fie cu 2-3 spermatozoizi gasiti acolo?

Si uite asa, imi vine sa las totul balta, inca inainte de a ma fi apucat. Nu pot sa sper in minuni, asa sunt eu.
Oligospermie severa. In 2009 operatie de varicocel, imbunatatiri nesemnificative.

2011, FIV1, Turcia - Florence Nightingale - reusit, SOE sapt. 5;
2012, FIV2, Turcia - Acibadem - reusit, ne rugam sa fie bine pana la capat;

Mamica fericita, 9.04.2013

Avatar utilizator
sharkyalex
Mesaje: 5
Membru din: Mar Iun 22, 2010 9:09 am

Re: La capat de linie...... cand speranta a murit :(

Mesajde sharkyalex » Mar Feb 15, 2011 12:14 pm

littlegirl scrie:salut!
Vin si eu cu mici completari:
1. faza cu adoptia: [...].
Sa propui adoptia unui cuplu care se zbate sa aiba propriul copil, cata vreme varsta biologica o permite si cata vreme partenerii nu au o problema grava de sanatate, mai ales daca aceasta propunere vine de la o persoana care nu stie ce este infertilitatea sau mai are si un copil natural obtinut fara obstacole, sincer, mi se pare grosolanie.

Cel putin mi se pare ca, in sfarsit, nu sunt singura care gandeste astfel si ca nu m-am dereglat, inca, prea tare.
2. faza cu medicii: [...]. Cand nu se obtin rezultatele scontate, medicul se retrage; si pacienta bate la alta usa. Resursele le sunt limitate si ei experiementeaza cu ce au. Si de multe ori pacientele nu se intorc cu feedback-ul tratamentului; deja sunt la alta usa...

Ce ma enerveaza pe mine cel mai mult e ca, dupa nu stiu cate analize la mine, nu au gasit inca cauza. Pe de alta parte, abia acum o doamna doctor l-a repus pe sotul meu sa faca analize si ia si el tratament - vitamine diverse si hormoni "cu putere". Noi suntem "fericitii" posesori ai unei infertilitati fara cauze. Si, desi sunt furioasa, sunt constienta ca se mai intampla. Ideea e ca, daca tot sunt medici specializati, chipurile, in infertilitate, ar trebui sa INCERCE cu adevarat sa se implice nu doar in meserie ci si sufleteste. Nu vreau ca doctorul meu sa cada in cealalta extrema, sa fie empatic! Doamne fereste sa simta la fel ca mine si sa il apuce bocitul cand aude ca mi-a venit armata. Acum ma distraza imaginea :D.
Stiu ca sunt si doctori care, accidental, intra pe astfel de site-uri si citesc sau raspund, revoltati sau nu. Arunc manusa unuia! Are curaj sa ma ia ca si pacienta? Are curaj sa fie om cu suflet si nu doar un personaj cu slujba?
3. Lupta cu infertilitatea te face al naibii de vulnerabil in fata lumii; sufletul trebuie manauit cu manusi fine...si numai cine simte durerea infertilitatii stie acest lucru.
Vast, vast subiect....si delicat....


Precum spuneam ... suntem multe cu aceeași problema.

Avatar utilizator
lauragar
Mesaje: 267
Membru din: Dum Oct 10, 2010 6:54 pm

Re: La capat de linie...... cand speranta a murit :(

Mesajde lauragar » Mie Feb 16, 2011 9:44 am

andreea am sa-ti spun o mica intamplare.am o buna prietena care se chinuie de 8 ani cu infertilitatea :tubara.la unul din cele 7 fiv pe care le-a facut,a cunoscut o pacienta care avea 41 ani si sotul ei avea aceeasi problema ca a sotului tau.a avut norocul si a gasit 1 spermatozoid bun ,un ovocit bun din care a rezultat un embrion bun,care bineinteles s-a nidat si a rezultat o frumusete de copil.prietena mea din 8 embrioni dintre care 2 de f.buna calitate nu a reusit sa ramana insarcinata.dar acum la 41 ani la al 7-lea fiv a ramas insarcinata,si e cel mai fericit om de pe pamant!minuni exista!fiecare dintre noi avem sansa noastra!nu uitati copiii vin atunci cand vor ei!ai mei se lasa greu asteptati,dar am sa prind barza si am sa-i dau o scarmaneala,sa o invat minte! [barza2]
eu 32,sotul 34 ne chinuim cu infertilitatea de 6 ani.2007-laparo ambele trompe infundate,spermograma:normospermie.am facut 5 instilatii.2009-hsg :ambele trompe permeabele,urmeaza 3 luni stimulari cu clostilbegyt,spermograma:normospermie.2011-histeroscopie:ambele trompe infundate,spermograma:astenospermie.ne pregatim pt.fiv 1 la giulesti cu prof.marinescu in subprogramul ms.am inceput inhibarea pe 23 septembrie cu 0,1 mg decapeptyl(z 21),um 1.10,iar din z6-12 zile stimulare cu gonal 225ui.pe 19.10punctia=10 ovocite,22.10-et(2 embrioni calitate A-10,12 celule),mai avem 7 criogenati(6 calitateA,1 calitate B).PE 3.11 AM BETA.beta-negativ.ne pregatim pt. et cu embrioni congelati.pe 27.09.12 avem tec .beta-negativ.al-2-lea fet pe 24.10,beta negativ.am incheiat lupta cu infertilitatea.ne pregatim sa adoptam-suntem in curs de atestare!!!avem atestat din 15 aprilie.acum asteptam........avem si cel de-al 2 lea atestat din 16 aprilie 2014 si .....tot asteptam!

Avatar utilizator
pogonici1977
Mesaje: 13
Membru din: Vin Iun 25, 2010 1:12 pm

Re: La capat de linie...... cand speranta a murit :(

Mesajde pogonici1977 » Dum Mar 27, 2011 11:17 am

oooooooo cred ca-mi trebuie o zi si o noapte sa imi pot exprima gandurile in scris....poate multi dintre voi imi stiu povestea de pe un alt forum.

si noi dupa aproape 4 ani de aruncat banii la doctori am clacat si am spus STOP luptei cu infertilitatea...mai aveam un pic si faceam o depresie.....imi aduc aminte ca plangeam mereu cand povesteam despre mine....de ce am ajuns sa fiu infertilia....cum viitorul meu de a avea un bebe al meu mi l-a distrus un celebru dr, foarte cunoscut la iasi......din cauza lui am ramas fara trompe....eu avand hidrosalpinx lateral...curatat prin celioscopie...s-a refacut in 8 luni si apoi hidro bilateral gr 4........jale mare era in burta mea...scos trompe ... iar celioscopie..si ma aflam deja in fata unui viitor necunoscut..urma FIV....cand ne-am apucat de analize...iar bocete..analize proaste..etc.

..si in cele din urma ne-am oprit si acum avem o mandrete de fetita [feed2] [feed3] [carutb] [bebepatut] [feed] in plasament. acum are 6 luni..o avem de la 6 saptamani acasa la noi....si ne rugam la DD sa o putem adopta!

nu-mi pare rau ca bucuria si implinirea pe care ni le aduce acest bebe s-a intamplat acuma...si nu mai demult...ptr ca tot ce am facut noi a fost randuit de DD...chiar si povestea noastra..venirea pe lume a acestui bebe...si tot ce a urmat apoi......e o mare minune..pe care o spun cu inima deschisa!

Avatar utilizator
Arcip Andreea
Mesaje: 480
Membru din: Sâm Sep 11, 2010 9:14 am

Re: La capat de linie...... cand speranta a murit :(

Mesajde Arcip Andreea » Lun Mar 28, 2011 6:51 am

Lauragar, multumesc pentru incurajari. Stiu ca exista minuni, cred ca fiecare dintre noi cunoaste cel putin un caz si a mai auzit cel putin de un caz de la vreo cunostinta :). Eu fac psihoterapie acum si parca am inceput sa cred si eu mai mult in minuni :).
Oligospermie severa. In 2009 operatie de varicocel, imbunatatiri nesemnificative.

2011, FIV1, Turcia - Florence Nightingale - reusit, SOE sapt. 5;
2012, FIV2, Turcia - Acibadem - reusit, ne rugam sa fie bine pana la capat;

Mamica fericita, 9.04.2013

Avatar utilizator
Loredana
Mesaje: 413
Membru din: Joi Oct 01, 2009 8:39 pm
Localitate: Craiova

Re: La capat de linie...... cand speranta a murit :(

Mesajde Loredana » Mar Mar 29, 2011 9:54 pm

Andreea, :ymhug: .Ma bucur ca ai apelat la ajutor si iti doresc din suflet sa fii sanatoasa! [floare]
NICIODATĂ SĂ NU SPUI "NICIODATĂ"


infertilitate tubară

Avatar utilizator
rainyday
Mesaje: 42
Membru din: Sâm Sep 25, 2010 10:31 pm

Re: La capat de linie...... cand speranta a murit :(

Mesajde rainyday » Mie Mar 30, 2011 11:32 am

E greu
Ultima oară modificat Vin Apr 24, 2015 12:45 pm de către rainyday, modificat 1 dată în total.

Avatar utilizator
rainyday
Mesaje: 42
Membru din: Sâm Sep 25, 2010 10:31 pm

Re: La capat de linie...... cand speranta a murit :(

Mesajde rainyday » Mar Apr 05, 2011 3:10 pm

Nu va fi
Ultima oară modificat Vin Apr 24, 2015 12:47 pm de către rainyday, modificat 1 dată în total.


Înapoi la “Testimoniale”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 1 vizitator