Pierderea de sarcina / avortul spontan

Informatii si discutii despre infertilitatea feminina, infertilitatea masculina si avortul spontan.
Avatar utilizator
SOS Infertilitatea
Administrator
Mesaje: 9587
Membru din: Vin Sep 11, 2009 2:03 pm
Contact:

Pierderea de sarcina / avortul spontan

Mesajde SOS Infertilitatea » Joi Dec 20, 2012 4:32 pm

Din pacate, un astfel de topic isi dovedeste necesitatea. :(

Va propunem sa vorbim aici despre informatiile medicale despre cauzele care conduc la pierderea unei sarcini, dar si despre trairile noastre sufletesti in confruntarea cu o pierdere atat de dureroasa.

Imagine

Later edit (2017):





Durata: 18 minute
I always wondered
why somebody didn’t do
something about that,
then I realized
I AM SOMEBODY.

[...and you, and you!]

Grup FB infertilitate
Grup FB adoptie
Grup FB sarcina & parenting

Pagina FB infertilitate
Pagina FB adoptie
Pagina FB a initiatoarei Asociatiei


Imagine ... Imagine... Imagine ... Imagine ...Imagine ... Imagine... Imagine

Avatar utilizator
SOS Infertilitatea
Administrator
Mesaje: 9587
Membru din: Vin Sep 11, 2009 2:03 pm
Contact:

Re: Pierderea de sarcina / avortul spontan

Mesajde SOS Infertilitatea » Joi Dec 20, 2012 4:33 pm

Topic conex - dedicat in mare parte „mamelor de ingeri”: http://forum.infertilitate.com/viewtopic.php?f=2&t=105

Informatii despre avortul spontan: http://infertilitate.com/afectiuni-frecvente/avortul-spontan/

Imagine
I always wondered
why somebody didn’t do
something about that,
then I realized
I AM SOMEBODY.

[...and you, and you!]

Grup FB infertilitate
Grup FB adoptie
Grup FB sarcina & parenting

Pagina FB infertilitate
Pagina FB adoptie
Pagina FB a initiatoarei Asociatiei


Imagine ... Imagine... Imagine ... Imagine ...Imagine ... Imagine... Imagine

Avatar utilizator
SOS Infertilitatea
Administrator
Mesaje: 9587
Membru din: Vin Sep 11, 2009 2:03 pm
Contact:

Re: Pierderea de sarcina / avortul spontan

Mesajde SOS Infertilitatea » Joi Dec 20, 2012 4:35 pm

«Avortul spontan» este termenul utilizat pentru a desemna sarcina care se sfarsteste de la sine, in timpul primelor 20 de saptamani de gestatie.

Studiile au relevat ca cca. 10 -25 % dintre sarcinile recunoscute clinic vor sfarsi printr-un avort nedorit. Cca. 50 – 70% din totalul avorturilor sunt sarcini biochimice, adica sarcini pierdute la scurt timp dupa implantare (care pot fi confirmate chimic, prin analize de laborator, care dovedesc o crestere a BHCG-ului in sange, ceea ce semnifica o implantare embrionara), avand drept simptom sangerari care au loc in preajma perioadei de menstruatie. Din acest motiv, intrucat foarte putine persoane isi fac analize de laborator la doar cateva zile de la un posibil contact fecundator, adesea femeia poate sa nici nu realizeze ca este vorba de un avort menstrual cand trece prin experienta sarcinii biochimice.

Majoritatea avorturilor spontane au loc in timpul primelor 13 saptamani de sarcina. Un avort spontan este un eveniment traumatizant pentru o familie. Exista mai multe tipuri de avort, diferite tratamente pentru fiecare si diferite statistici despre ce sanse exista de a suferi un avort.
I always wondered
why somebody didn’t do
something about that,
then I realized
I AM SOMEBODY.

[...and you, and you!]

Grup FB infertilitate
Grup FB adoptie
Grup FB sarcina & parenting

Pagina FB infertilitate
Pagina FB adoptie
Pagina FB a initiatoarei Asociatiei


Imagine ... Imagine... Imagine ... Imagine ...Imagine ... Imagine... Imagine

Avatar utilizator
SOS Infertilitatea
Administrator
Mesaje: 9587
Membru din: Vin Sep 11, 2009 2:03 pm
Contact:

Re: Pierderea de sarcina / avortul spontan

Mesajde SOS Infertilitatea » Joi Dec 20, 2012 4:35 pm

De ce au loc avorturile spontane?

Motivele avorturilor spontane sunt variate, iar in majoritatea cazurilor cauzele nu pot fi identificate.

In timpul primului trimestru, cea mai intalnita cauza a avortului este anormalitatea cromozomiala – aceasta insemnand ca ceva nu este in regula cu cromozomii embrionului/fetusului. Majoritatea anomaliilor cromozomiale sunt cauzate de un embrion defectuos sau se datoreaza unei probleme care s-a produs in timpul in care zigotul era in proces de diviziune. Alte cauze pot fi (enumerare non-exhaustiva):

• Probleme hormonale, infectii sau probleme de sanatate ale mamei;

• Stilul de viata (de exemplu: fumatul, consumul de medicamente, droguri, malnutritia, excesul de cafea si expunerea la radiatii si substante toxice);

• Implantarea embrionului in endometru nu are loc in mod corespunzator;

• Varsta mamei;

• Traumatismele mamei.

Factori despre care nu s-a dovedit sa cauzeze avortul spontan sunt sexul, munca in afara casei (daca nu are loc intr-un mediu daunator) sau exercitiile fizice moderate.

.
I always wondered
why somebody didn’t do
something about that,
then I realized
I AM SOMEBODY.

[...and you, and you!]

Grup FB infertilitate
Grup FB adoptie
Grup FB sarcina & parenting

Pagina FB infertilitate
Pagina FB adoptie
Pagina FB a initiatoarei Asociatiei


Imagine ... Imagine... Imagine ... Imagine ...Imagine ... Imagine... Imagine

Avatar utilizator
SOS Infertilitatea
Administrator
Mesaje: 9587
Membru din: Vin Sep 11, 2009 2:03 pm
Contact:

Re: Pierderea de sarcina / avortul spontan

Mesajde SOS Infertilitatea » Joi Dec 20, 2012 4:36 pm

Care sunt sansele statistice sa suferiti un avort?

La majoritatea femeilor sanatoase procentul este de aproximativ 15 – 20%. • Inaintarea in varsta creste sansele ca sarcina sa se sfarseasca printr-un avort spontan;

• Femeile sub varsta de 35 de ani au sanse statistice de aprozimativ 15% sa sufere un avort;

• Femeile care au 35 – 45 de ani au 20 – 35% sanse statistice sa faca avort spontan;

• Femeile de peste 45 de ani pot avea sanse statistice de 50% sa piarda sarcina prin avort spontan;

• O femeie care a avut un avort spontan are 25% sanse statistice sa faca altul (un risc ceva mai ridicat decat cineva care nu a avut un avort spontan anterior).
I always wondered
why somebody didn’t do
something about that,
then I realized
I AM SOMEBODY.

[...and you, and you!]

Grup FB infertilitate
Grup FB adoptie
Grup FB sarcina & parenting

Pagina FB infertilitate
Pagina FB adoptie
Pagina FB a initiatoarei Asociatiei


Imagine ... Imagine... Imagine ... Imagine ...Imagine ... Imagine... Imagine

Avatar utilizator
SOS Infertilitatea
Administrator
Mesaje: 9587
Membru din: Vin Sep 11, 2009 2:03 pm
Contact:

Re: Pierderea de sarcina / avortul spontan

Mesajde SOS Infertilitatea » Joi Dec 20, 2012 4:36 pm

Care sunt semnele de avertizare ale avortului spontan?

Daca simtiti oricare dintre aceste simptome, este important sa contactati medicul sau sa mergeti direct la spital pentru consult:

• Dureri slabe si puternice ale spatelui (adesea mai puternice decat crampele menstruale);

• Scaderea in greutate;

• Mucus alb-roz;

• Adevarate contractii (foarte dureroase, la fiecare 5 – 20 de minute);

• Sangerari brune sau rosu aprins, insotite sau nu de crampe (in circa 20 – 30% din ansamblul sarcinilor se pot constat sangerari in perioada timpurie, insa cca. 50% dintre aceste sarcini continua normal);

• Scurgeri de cheaguri de sange din vagin;

• Scaderi / disparitii bruste ale semnelor specifice sarcinii.
I always wondered
why somebody didn’t do
something about that,
then I realized
I AM SOMEBODY.

[...and you, and you!]

Grup FB infertilitate
Grup FB adoptie
Grup FB sarcina & parenting

Pagina FB infertilitate
Pagina FB adoptie
Pagina FB a initiatoarei Asociatiei


Imagine ... Imagine... Imagine ... Imagine ...Imagine ... Imagine... Imagine

Avatar utilizator
SOS Infertilitatea
Administrator
Mesaje: 9587
Membru din: Vin Sep 11, 2009 2:03 pm
Contact:

Re: Pierderea de sarcina / avortul spontan

Mesajde SOS Infertilitatea » Joi Dec 20, 2012 4:38 pm

Diferitele tipuri de avorturi spontane.

In mare parte a timpului, toate tipurile de avorturi spontan sunt numite avorturi, dar il puteti auzi pe doctorul dvs. referindu-se la alti termeni sau nume ale avorturilor, precum:

Avort fals: Sangerari timpurii acompaniate de crampe ale zonei inferioare a spatelui. Colul uterin ramane inchis. Aceasta sangerare este adesea rezultatul implantarii.

Avort iminent sau incomplet: Durere abdominala sau de spate acompaniata de sangerari cu colul uterin deschis. Avortul este inevitabil cand exista o dilatare sau o stergere a colului uterin si/sau o ruptura a membranei. Sangerarile si crampele pot persista daca avortul nu este complet.

Avort complet
: Un avort complet este atunci cand embrionul sau «produsele conceptiei» au fost eliminate din uter. Sangerarea se domoleste repede, la fel ca orice durere sau crampe. Un avort complet paote fi confirmat de ultrasunete sau in urma unei chiuretari chirurgicale.

Avort ignorat
: Femeile pot experimenta un avort fara ca macar sa stie. Un avort ratat este este atunci cand s-a produs moartea embrionului, dar expulzarea lui nu s-a intamplat. Semnele care arata acest lucru sunt lipsa simpomelor de sarcina si absenta batailor inimii fatului descoperite cu ultrasunete.

Avort recurent: Atunci cand intervin trei sau mai multe avorturi consecutive in primul trimestru de sarcina. Acest fenomen poate afecta 1% din cuplurile care incearca sa conceapa.

Sarcina cu ou clar sau sarcina anembrionara: Un embrion se implanteaza in peretele uterului, dar dezvoltarea fetala nu are loc. Adeseori exista un sac embrionar, dar cresterea fetala nu are loc.

Sarcina ectopica
: Un embrion fertilizat se implanteaza in alt loc decat in uter, in mare parte din cazuri in trompa uterina. Tratamentul este necesar imediat pentru a opri dezvoltarea embrionului implantat. Daca nu este tratat imediat, rezulta complicatii majore.

Sarcina molara: Rezultat al unei erori genetice in timpul procesului de fertilizare, conduce la cresterea unui tesut celular anormal in uter. Sarcinile molare implica rareori un embrion dezvoltat, dar adesea determina cele mai specifice simptome de sarcina, inclusiv lipsa menstruatiei, test de sarcina pozitiv si greata severa.
I always wondered
why somebody didn’t do
something about that,
then I realized
I AM SOMEBODY.

[...and you, and you!]

Grup FB infertilitate
Grup FB adoptie
Grup FB sarcina & parenting

Pagina FB infertilitate
Pagina FB adoptie
Pagina FB a initiatoarei Asociatiei


Imagine ... Imagine... Imagine ... Imagine ...Imagine ... Imagine... Imagine

Avatar utilizator
SOS Infertilitatea
Administrator
Mesaje: 9587
Membru din: Vin Sep 11, 2009 2:03 pm
Contact:

Re: Pierderea de sarcina / avortul spontan

Mesajde SOS Infertilitatea » Joi Dec 20, 2012 4:38 pm

Tratamentul avortului spontan.

Scopul principal al tratamentului in timpul si dupa un avort spontan este acela de a preveni hemoragiile si/sau infectiile. Cu cat sarcina este mai timpurie, cu atat sansele sunt mai mari ca organismul sa elimine toate tesuturile fetale fara a fi nevoie de o procedura medicala. Daca organismul nu elimina toate tesuturile, cea mai comuna procedura de a opri sangerarile si de a preveni infectia este dilatarea si chiuretarea, urmate adesea de o medicatie. Sangerarile trebuie monitorizate indeaproape cand sunteti acasa: daca observati o crestere a sangerarii sau un acces de febra, este recomandabil sa vorbiti cu doctorul dvs. imediat.
I always wondered
why somebody didn’t do
something about that,
then I realized
I AM SOMEBODY.

[...and you, and you!]

Grup FB infertilitate
Grup FB adoptie
Grup FB sarcina & parenting

Pagina FB infertilitate
Pagina FB adoptie
Pagina FB a initiatoarei Asociatiei


Imagine ... Imagine... Imagine ... Imagine ...Imagine ... Imagine... Imagine

Avatar utilizator
SOS Infertilitatea
Administrator
Mesaje: 9587
Membru din: Vin Sep 11, 2009 2:03 pm
Contact:

Re: Pierderea de sarcina / avortul spontan

Mesajde SOS Infertilitatea » Joi Dec 20, 2012 4:38 pm

Prevenirea avortului spontan.

Din cauza faptului ca avorturile se datoreaza adesea anomaliilor cromozomiale, nu sunt prea multe de facut ca sa le prevenim. Un pas vital este sa fim intr-o forma de sanatate maxima inainte sa de a concepe, pentru a oferi o cele mai bune conditii embrionului sa se implanteze si sa continue sa se dezvolte. Se recomanda: exercitii fizice regulat; mancati sanatos; controlati stresul; pastrati-va greutatea in limte normale; luati acid folic in fiecare zi; nu fumati.

Odata ce ati aflat ca sunteti insarcinata, de asemenea trebuie sa fiti cat mai sanatoasa, pentru a oferi copilului un mediu sanatos de dezvoltare: protejati-va abdomenul; nu fumati si nu stati in preajma fumului de tigara ; nu consumati alcool; consultati-va medicul inainte de a lua medicamente fara reteta; limitati sau eliminati cofeina; evitati elemente de mediu cum ar fi radiatiile, bolile infectioase sau razele X; evitati sporturile de contact sau activitatile care prezinta risc de ranire.
I always wondered
why somebody didn’t do
something about that,
then I realized
I AM SOMEBODY.

[...and you, and you!]

Grup FB infertilitate
Grup FB adoptie
Grup FB sarcina & parenting

Pagina FB infertilitate
Pagina FB adoptie
Pagina FB a initiatoarei Asociatiei


Imagine ... Imagine... Imagine ... Imagine ...Imagine ... Imagine... Imagine

Avatar utilizator
SOS Infertilitatea
Administrator
Mesaje: 9587
Membru din: Vin Sep 11, 2009 2:03 pm
Contact:

Re: Pierderea de sarcina / avortul spontan

Mesajde SOS Infertilitatea » Joi Dec 20, 2012 4:39 pm

Impactul emotional.

Din pacate, avortul spontan poate afecta pe oricine. Adeseori femeile raman cu intrebari fara raspunsuri in ceea ce priveste recuperarea fizica si recuperarea emotionala, insa incearca sa conceapa din nou. Este foarte important ca femeile care au suferit un avort spontan sa incerce sa mentina deschise liniile de comunicare cu familia, prietenii si medicii in timpul acestei perioade. Nu uitati ca si tatii sufera in urma unui avort spontan.
I always wondered
why somebody didn’t do
something about that,
then I realized
I AM SOMEBODY.

[...and you, and you!]

Grup FB infertilitate
Grup FB adoptie
Grup FB sarcina & parenting

Pagina FB infertilitate
Pagina FB adoptie
Pagina FB a initiatoarei Asociatiei


Imagine ... Imagine... Imagine ... Imagine ...Imagine ... Imagine... Imagine

Avatar utilizator
Swanheart
Mesaje: 759
Membru din: Mar Oct 18, 2011 1:07 pm

Re: Pierderea de sarcina / avortul spontan

Mesajde Swanheart » Joi Dec 20, 2012 4:44 pm

E bine-venit acest topic, desi dureros pentru cele care am experimentat asa ceva...
Eu 32 ani - sotul 35 de ani, infertilitate masculina: < 2 mil/ml, cryptozoospermie, apoi oligospermie. MTHFR C677T heterozigota, ambele PAI-1 heterozigote, Factorul XIII heterozigota.
Februarie 2012 - I.A. nereusita (la Gynatal - Timisoara).
FIV 1 - sept. 2012, Gynatal. ET 3 embrioni perfecti - beta 13,77 (sarcina biochimica ?).
FIV2 - noiembrie 2012, Gynatal, ET cu 3 embrioni - nereusit.
FET martie 2013, 3 embrioni perfecti - nereusit.
Surpriza, in aprilie 2014 sotul are normospermie.
FIV 3 - aprilie 2014 Kaali Budapesta: ET cu 2 blastocisti AA - nereusit
August - Septembrie 2014 fac sedinte de bioenergie si iau 1 Thromboo Ass/zi.
Sarcina spontana, octombrie 2014. Clexane de 0.6 si 1 Aspenter / zi.
Doamne, iti multumesc! Avem o minune de baietel! [baietel]

Avatar utilizator
amely32
Mesaje: 489
Membru din: Mie Oct 27, 2010 3:39 pm

Re: Pierderea de sarcina / avortul spontan

Mesajde amely32 » Joi Dec 20, 2012 7:46 pm

Multumim pentru acest topic. [floare]

Este bine ca putem discuta aici si ne putem incuraja... momentan eu chiar imi vad locul aici...
Stiu ca este neplacut pentru fetele cu burtici sau pentru cele care sunt in plina procedura fiv, sa citeasca de SOE, chiuretaje etc... Pe mine una ma demoraliza si incercam sa evit sa citesc... Asa ca decat sa scriem pe subiectele de FIV sau pe cel de sarcina, mai bine scriem aici.

Din pacate sarcinile oprite din evolutie sunt o relitate, una mai frecventa decat se crede... :(

Swan, [floare] iti scriu imediat un PM referitor la analize si preturi. Am gasit tot, dupa cum ma si asteptam.

Avatar utilizator
littlegirl
Mesaje: 380
Membru din: Mar Noi 03, 2009 4:40 pm

Re: Pierderea de sarcina / avortul spontan

Mesajde littlegirl » Sâm Dec 22, 2012 9:49 pm

3 buc... nu pot sa mai scriu nimic... mi-a facut rau sa citesc toate cele de mai sus...
OATS severa. 2009 sarcina naturala oprita din ev s5/6, 5 IUI nereusite, oct 2011 IAD reusit, avort spontan s5/6, iun 2012 sarcina naturala, avort spontan s5/6. iun 2014 sarcina naturala, sub Clexane 0.4, avort spontan sapt 8. Iun 2016 sarcina naturala, Clexane 0.4, avort spontan sapt 5/6. Cariotip normal amandoi; mutatia MTHFR homozigot A1298C.

Avatar utilizator
SOS Infertilitatea
Administrator
Mesaje: 9587
Membru din: Vin Sep 11, 2009 2:03 pm
Contact:

Re: Pierderea de sarcina / avortul spontan

Mesajde SOS Infertilitatea » Sâm Dec 29, 2012 5:37 pm

Da, subiectul este extrem de trist, dar din pacate reflecta o realitate, despre care prea putina lume vorbeste...

Imagine

Video.
I always wondered
why somebody didn’t do
something about that,
then I realized
I AM SOMEBODY.

[...and you, and you!]

Grup FB infertilitate
Grup FB adoptie
Grup FB sarcina & parenting

Pagina FB infertilitate
Pagina FB adoptie
Pagina FB a initiatoarei Asociatiei


Imagine ... Imagine... Imagine ... Imagine ...Imagine ... Imagine... Imagine

Avatar utilizator
N.C.B.
Knowledge isn't power. Action is.
Mesaje: 2585
Membru din: Mar Noi 29, 2011 5:16 pm
Localitate: Europe

Re: Pierderea de sarcina / avortul spontan

Mesajde N.C.B. » Joi Ian 03, 2013 2:09 pm

Un testimonial de la o prietena draga:

marmota scrie:Cand in sfarsit m-am eliberat de tirania unei mame excesive, mi-am inceput si eu viata sexuala pe la 23 de ani, incarcata cu temeri, lacune cat China, superstitii, sentimente de vina (facand sex fara sa fiu maritata "preacurveam"), rusine... Am reusit totusi sa capat ceva incredere in mine si pe la 24 de ani cand am ramas insarcinata, fara sa fie un copil programat, ni l-am dorit totusi amandoi si l-am tinut secret ca muream de frica mamei.
Nu stiam nimic, foloseam doar prezervativul si "calendarul", nu aveam nici o prietena care sa ma sfatuiasca, nu stiam unde sa caut informatii, varza eram. Pe la 8 saptamani ma apuca dureri si sangerari cumplite ca un ciclu monstruos; cu groaza ca "afla mama", in loc sa ma duc la spital m-am dus la un cabinet particular, la un grobian de ginecolog care mi-a dat-o scurt peste nas: "e mort, fata, trebe chiuretaj, vino poimaine".
Chiuretajul e groaznic, probabil s-a zgarcit la anestezie, mi-au spart venele la ambele brate si pe masa de operatie pe cand plangeam malaca de asistenta imi zice "ce plangi fata, asa se intampla la o gramada de femei, esti tanara, ai timp cacalau sa faci plozi".
Am crezut ce mi se spunea si n-am incercat sa aflu mai mult.


La 26 de ani raman din nou gravida, iar tin totul secret si nu cer sfat de la nimeni; cam la 9 saptamani (vorbesc in termeni de amenoree) iar dureri. De data asta intreb "pentru o prietena" si mi se zice ca la Marie Stoppes in Bucuresti se poarta frumos cu tine - ceea ce si doream, dupa experienta cu malacii. Doctoritele pe care le-am vazut au fost intr-adevar corecte si omenoase (nu mai stiu cum le chema, una din ele era algerianca), dar tot fraiera si tematoare fiind, nu am intrebat mai mult despre ce se intampla, mergeam pe povestea des intalnita cum ca "daca o sarcina se opreste, stie natura ce face". Eram inca tanara, de ce sa ma ingrijorez...


Pe la 28 de ani ma marit (tot sub presiunea mamei si fara mare convingere). Dupa vreo 7 luni imi intarzie ciclul, stiu precis ca am ramas gravida (incepusem sa ma cunosc un pic), fac testul la 3 zile de intarziere, liniuta nr 2 imi zambeste roz. Sunt fericita, in ciuda faptului ca sotul nu se entuziasmeaza autentic.
In seara aceleiasi zile cu testul imi vine ciclul, un ciclu oribil de dureros si "mai altfel". Probabil ati citit si voi ca sunt enorm de multe cazurile astea, cand femeia avorteaza fara macar sa stie ca e gravida; incepusem insa sa imi pun intrebari, aveam aproape 29 de ani, eram cam la fel de ignoranta ca la inceput, numai ca instinctual ma ingrijoram din ce in ce mai mult.


La 31 de ani ma recasatoresc, de data asta cu omul destinat mie si desi am fi putut sa traim in Romania, dupa experiente traumatizante cu spitale jegoase, carcalaci, halate albe cu buzunare supradimensionate, trimiteri acasa dupa operatii fara macar un simplu pansament (ca na, Romania ori Somalia tot una), ma stabilesc in Franta.
Intre timp accesul la internet nu mai e o problema, incep sa spicuiesc din experientele altora : aflu cu stupoare cat de important e faptul ca sunt Rh negativ, si ca niciodata nu mi s-a pus intrebari despre asta in Ro...
La 32 de ani raman insarcinata si fericirea e deplina, nu mai am temeri, iubesc si sunt iubita, tocmai ne cumparasem si casa. Nou veniti in localitate, merg pentru prima oara la doctorita de familie pe care o alegem pentru ca "e cea mai specialista", dar care se dovedeste o dobitoaca: "ete na, de ce imi zici TU MIE sa iti prescriu speciafoldine (acid folic), nu ma inveti tu pe mine meserie si oricum sunt sanse cam 70% sa pierzi sarcina asa ca nu te mai entuziasma". Imi face totusi analizele, pentru ca in Franta exista un protocol tip.
Aflu chestii noi: ca din fericire sunt imunizata la toxoplasmoza (pup pisici in bot de cand am inceput sa merg) si ca nu am probleme cu aglutininele. Eram fericita, viitorul suna bine! Anunt cu mandrie cumnata, vecinii, dau pe forum, ma pregatesc sa fac o surpriza mamei-soacre...
La 10 saptamani (observati va rog progresia sarcinilor mele...) brusc dureri de ciclu si sangerari importante. Mergem de urgenta la clinica recomandata de pompieri (fiind nou veniti in departament nu stiam nimic). Mi se arata pe monitor o inima micuta care batea extrem de regulat si imi dau lacrimile, pentru prima oara vedeam un semn concret de viata in trupul meu.
"Bate inima, deci e bine, luati spasfon si mergeti acasa"(floroglucinol, nu stiu numele medicamentelor romanesti). Pai cum sa merg nene acasa, cand sangele imi curgea valuri, rinichii erau ca doua betoane in spinarea mea si nici nu ma puteam da jos de pe masa, din cauza crampelor? Nu si nu, noi nu va pastram aici, n-avem ce sa va facem, mergeti acasa, stati la pat si luati spasfon. Neavand nici un istoric la ei si in nici un spital francez, probabil n-au dat doi bani pe povestirea experientelor mele trecute.
Am mers acasa unde am petrecut doua zile de iad, cu dureri si sangerari care ma albeau la fatza; in cele din urma nemaisuportand durerea m-am bagat in cada, cu dusul fierbinte pe rinichi si dupa trei patru ore de contractii si urlete am eliminat...ceva. Sotului care tremura ca varga si era praf cu nervii i-am interzis (urland animalic) sa nu care cumva sa intre in baie. Daca ar fi vazut ce am vazut eu, probabil ar fi ramas marcat pe viata.
In acel moment ceva s-a declansat in psihicul meu: eram o femeie ratata, care "scapa copii pe la coltzuri". Sentimentul de esec m-a strivit; nici acum nu pot evoca fara groaza imaginea acelui... cum sa zic, "lucru"? "bucatica de carne"? Nu se vedea nici o forma cat de cat embrionara, si totusi acolo era inimioara pe care o vazusem batand cu doua zile inainte... Am luat acel... "lucru", am sapat undeva in gradina printre trandafiri si l-am ingropat acolo, pe un pat de petale. Ca doar nu era sa arunc la cosul de gunoi, ca un tampon ordinar!
Am mers apoi la ginecolog, ca o vita la abator. Tipul nu a stiut sa imi explice ce s-a intamplat, dar m-a controlat, mi-a prescris Trinordiol (pentru prima oara in viata treceam pe anticonceptionale) si o histerosalpingografie - se face fara anestezie si chipurile nu e dureroasa, pfff cand lichidul ala iti urca in trompe presiunea e asa najpa ca-ti vine sa te rostogolesti de pe masa si s-o iei la fuga. Plus ca nici acu nu prea vad rostul, ca trompele functioneaza bine, de ramas raman gravida bine mersi... pastratul sarcinii era problema.
Anticonceptionalele ma naucesc, cateva luni de zile capul imi plezneste de durere, tensiunea ba creste, ba scade, depresia se adanceste. Dar de data asta am un om langa mine care ma iubeste, ma alinta, imi spune ca sunt viata lui si ca totul nu e pierdut. Schimb doctorita de familie cu o nou venita - un inger de femeie, ca face cinste tagmei doctorilor, opresc anticonceptionalele.


Fix peste un an, raman din nou insarcinata cam la aceeasi data si la varsta corecta de 33 de ani. Nu mi se mai spun grozavii, sunt ascultata, sfatuita, am prietene cu care ma pot sfatui (cu mama nici o sansa, cand i-am zis la telefon a inceput sa oracaie "la ce-ti trebuie tie copil? ia zi, e prea tarziu sa faci ceva?"..........................)
Incep sa am greturi, sanii imi innebunesc, e greu tare dar nu ma supar, asa e de cand lumea pentru o gravida. Vomit, nu prea mai mananc (eu, care sunt o mancacioasa relativ grasuna), in loc sa pun pe mine, slabesc 3 kg - decid sa ma ingrijorez dupa faimoasele prime trei luni de sarcina.
Ecografia mi-l arata, e acolo, bate inimioara, nu sangerez, desi am contractii dureroase destul de des, e uneori foarte greu de ascultat cu dopplerul. Ginecologul de la spital e un african cu o franceza de neinteles si care nu s-a uitat o data pe analizele mele, lectura facand-o studenta pe care o avea in practica; reuseste insa sa il gaseasca pe bebe de fiecare data - "aveti peretii uterului foarte grosi, de aia e greu de auzit". Povestesc din nou pe forum ca na, sunt fericita si imi place sa spun si altora. Numai ca aveam cosmaruri, in fiecare noapte. Visam ca era un baiat, dar cu fatza acoperita de par, ca acei copii-lupi de ii gasesc savantii prin jungla indiana.
Incep a patra luna si deodata totul se linisteste, gata greata si vomatul, dorm fara probleme, ma bucur: am intrat in binecuvantatul trimestru al doilea! Si cu vreo doua zile inainte de controlul periodic de luna a 4a chiar scriu pe forum: ciudat, parca nici nu ma simt gravida.
Vine ziua consultului, africanul incepe sa ma impunga cu dopplerul ala, nu se aude nimic. Simt ca deodata a capatat un vag interes fatza de cazul meu, petrece vreo zece minute bune plimband aparatul pe burta mea. Cere prin telefon sa i se elibereze un ecograf... sentimentul meu de incredere ca totul e bine incepe sa se duca naibii. Simt o caldura la radacina firelor de par.
Africanul se uita fugitiv la mine si dintr-o data tranteste diagnosticul: "Doamna, copilul e mort, probabil oprit din evolutie acum doua saptamani, veniti maine din nou sa va dam o pastila pentru expulsie." Fix asa mi-a zis, pe nerasuflate si cu sasaitul ala enervant de african.
In clipa aia am pierdut comenzile, eu venisem pentru un control de rutina, nu sa mi se spuna sa revin "pentru expulsie", nu, e asta prost, nu stie sa caute, nu, copilul meu e bine mersi, cum sa fie mort fara sa simt nimica de doua saptamani, stateam acolo ridicol in pasarica goala lungita pe pat si nu voiam sa ma dau jos, lasa, ba coloratule glumele (iertare, in clipa aia probabil as fi donat bani la Ku Klux Klan), am inceput sa tip, sotul ma strangea disperat in brate, asistenta a chemat de urgenta psiholoaga spitalului, mi-au bagat pe gat niste calmante, ba, esti prost, cum sa fie mort, ba, du-te ba in palmieru' tau, vreau sa ma consulte altcineva, ACUM, PE LOC.
N-a vazut in viata lui spitalul lor frantuzesc o isterie romaneasca. As fi smuls ochii africanului, de ciuda ca n-a vrut sa ma asculte cand ii povesteam cum am pierdut alte 4 sarcini inainte. Psiholoaga da un telefon si ma duce la o alta doctorita, specialista in ecograf, ma primeste bland, probabil inspiram mila, cu ochii rataciti, fatza umflata de lacrimi, tzipand si nu vorbind...verifica fiecare centimetru de burtica, dar numa asa sa ma aline pe mine, ca pana si io vedeam embrionul ca o pata neagra nemiscata, agatata de uterul meu.
Mi-au dat pastila de expulsie pe loc si mi-au zis sa revin peste trei zile sa-mi faca chiuretaj corect, cu anestezie si toate ingrijirile necesare sa nu sufar, n-avea rost sa ma tina la spital, ca nu ma durea nimic, nu sangeram, a dracu' tensiune era excelenta, ce conta ca psihic eram o epava.
Prima zi nu stiu cum a trecut, luasem vreo sapte opt somnifere, voiam sa dorm sa uit sa nu mai stiu nimic, sa ma indepartez de momentul cu veniti maine pentru expulsie. A doua zi seara simt dintr-o data ca ma scap pe mine, un lichid urat, nici sange, nici pipi si imediat dupa aia incep contractiile, le stiam deja, rinichii deveneau grei si contractati de nu mai puteam respira, simteam concret cum ovarele se umflau.
M-am spalat, m-am imbracat de spital si am sunat la urgente - sotul lucreaza numai de noapte si nici nu avea semnal in uzina unde era, l-am anuntat prin mesageria vocala. Pompierii au venit in 3 minute, se incapatanau sa ma coboare cu targa de la etaj, cand eu umblam dintr-un colt in altul innebunita de durere. Am coborat scarile pe picioarele mele, un pompier in fata, altul in spate; ajunsa in curte m-a naucit o contractie criminala, de am cazut in genunchi. Bietii pompieri, baieti tineri si speriati, incercau sa ma ridice, eu ii imploram sa astepte sa ma lase sa termin contractia asta. Asa m-a gasit sotul venit in fuga de la serviciu (munceste la 5 minute de casa noastra, ascultase mesageria).
Mai dureros decat toate contractiile mele a fost sa ii vad chipul lui, ochii speriati asupra mea, ingenunchiata, tinuta de doi pompieri, parca am si vazut cum albeste, probabil ca nu mi s-a parut, pentru ca de atunci parul i-a devenit din ce in ce mai alb, dragul de el. Locuim la 40km de spital, eu am plecat cu pompierii, sotul urmarindu-ne in masina personala.
De durere vorbeam numa prostii, le ziceam bietilor pompieri sa isi respecte mamele si sotiile ca durerea facerii e de nedescris, da da, eram foarte lirico-dramatica intre contractii, la un moment dat simt ca gata, ma deschid complet si ceva pleaca din mine, urlu la ei "iese, iese" si ei saracii "nu, doamna, mai asteptati, stati un pic, nu-l scoateti acuma" ce sa stau, ma baiete, crezi ca e shpritz de cofetarie, sa faci fursecuri... am simtit ceva oprindu-se in chiloti si o relaxare in rinichi, si suvoi de lacrimi in ochi.
Camionul pompierilor se opreste pe marginea drumului, se intersectase cu ambulanta, medicul urca rapid sa ma vada, urlu la el "nu vreau sa-l vad, nu vreau sa-l vad" - nu voiam sa vad vreun monstru intre picioarele mele, cum vedeam in borcane pe la muzee. Imi cere permisiunea sa imi taie chilotii si ciorapii, continuam drumul spre spital in cortegiu, eu cu pompierii, salvarea dupa noi, nu ma mai puteau transborda, si saracul sotul meu la urma, fara sa stie ce se intampla cu mine.
In sala de operatii toata lumea imi vorbeste bland, asistentele ma alinta, ma mangaie pe fatza, ma pregatesc sa ma adoarma, ma intreaba cate pisici am, cum le cheama pe fiecare, ajungand pe la a doua pisica ma scufund subit intr-un somn dulce si o uitare binecuvantata.
Cele trei zile la spital au trecut de parca eram intr-o lume de vata, auzeam zgomotele ca si cum as fi avut casti pe urechi. Toata lumea s-a purtat fenomenal de duios cu mine, veneau mereu sa ma vada, ma mangaiau pe mana, imi masau umerii, nu mai aveam nimic, nici o durere, nici o suferinta, eram SUB VID. In momentul iesirii sotul mi-a adus un buchet enorm de crini, miroseau ca raiul pe pamant, ma uitam la el, ditamai muntele de doi metri, tinand stangaci o tufa mare de flori, nestiind cum sa ma atinga, ce sa imi spuna, incercand glume timide (si penibile, hehe dragul scumpul de el), asistentele scoteau capul pe coridor asa de tare miroseau crinii aia..


Ajunsi acasa insa pentru mine a inceput degringolada. Stateam ore intregi fara sa zic ceva, fara nici un gand, fara nici un sentiment sau senzatie. M-a trezit oarecum faptul ca o pisica tocmai fatase. Un singur pui supravietuise, le-am pus pe amandoua langa perna mea, dormeam cu nasul in nasul lor, ghemotocul ala mic si fara ochi dormea adesea jumatate pe mama ei, jumatate pe obrazul meu.
Terapia mea asta a fost, ca am avut programare la faimoasa psiholoaga de spital si am plecat de acolo cu ganduri criminale gen s-o killaresc noaptea la vreun colt de strada, atat de inepta si ineficienta si nesimtita s-a dovedit. In mintea mea nu ma mai vedeam altfel decat "a failure of a woman". Vina era limpede a mea, facusem 5 sarcini cu trei barbati diferiti, eram o persoana jalnica si o femeie ratata; am pierdut orice ambitie sa imi construiesc o cariera in Franta. M-am pustnicit din ce in ce mai mult, prezenta oamenilor ma enerva, eu nu mai suportam sa vizitam prietenii de familie, cu trupa lor de "plozi".
Dar cel mai grav a fost schimbarea fata de sotul meu: simteam ca nu merita sa fie casatorit cu o ratata ca mine, in gand il cuplam cu felurite femei si mi-l imaginam fericit si in loc sa fiu rationala si sa ma ridic si sa merg mai departe, cadeam si mai adanc. De cate ori faceam dragoste incepeam sa plang, imi era groaza sa raman din nou gravida (asa ca am inceput sa iau Cerazette - un anticonceptional care iti opreste ciclul de tot, nu mai sangerezi nici o picatura). Saracul ajunsese si el stresat, stresul ii taia orice avant si adesea ramaneam cu prezervativul desfacut pe jumate, nu mai vorbeam - nu pentru ca nu voiam, dar nu stiam ce sa ne zicem, luni de zile treceau fara sa mai incercam sa facem dragoste.
Intre timp m-am inscris la o ginecoloaga priceputa, am facut teste genetice de compatibilitate, analize, ecografii si...autopsia bebelusului pe care am insistat pana la capat sa nu il vad. Stiam ca problema e la mine si intr-adevar mi s-a gasit o mutatie a factorului V Leyden heterozigota. Suna impresionant, predispune la flebita, e oarecum ereditara, dar foarte multe femei au asta si desi sunt dese pierderile de sarcina, nu e totusi o piedica, reusesc sa aiba copii in cele din urma.
Mi s-a zis ca de indata ce raman din nou gravida voi incepe un tratament zilnic cu aspirina, pentru fluidificarea sangelui, ca sa evit formarea de eventuale cheaguri in placenta.
In Franta se fac poze bebelusilor nascuti morti, asa ca in momentul in care ginecoloaga m-a intrebat daca m-am razgandit si daca vreau sa il vad, am zis da. Trecusera 4-5 luni si doream acum sa stiu daca era asa cum il visam. Intr-adevar, era baiat! Dar din fericire nu era monstru, era chiar foarte normal, avea de toate, un aspect absolut uman, doar chipul nu avea trasaturi clare, din cauza ca "macerase" timp de doua saptamani IN CARE EU NU AM SIMTIT NIMIC!
Mi-a facut bine sa il vad, am putut sa ii spun ramas bun pe o poza facuta pe o paturica albastra. Mi s-a spus ca a fost incinerat impreuna cu alti ingerasi ca el si ca doarme acum intr-o urna inconjurata de flori. Nu ma intereseaza daca pentru persoanele din exterior detaliile astea sunt excesiv de dramatice si inutile! Pentru sufletul meu a contat si nici acu nu mi-a trecut enervarea citind povestea Biancai Brad si a preotului care i-a refuzat slujba bebelusului mort pe motive pe care nici nu le discut, atat is de tembele.

Pe de alta parte, faptul ca timp de doua saptamani eu nu am simtit nimic in burta mea m-a deprimat iremediabil. Trupul meu ma tradase, cand incepusem sa ma bucur ca gata nu mai am gretzuri, de fapt organismul meu se bucura ca a scapat de un stres. Si deci cum sa ma simt altfel decat ... o ratata?
M-am delasat, m-am ingrasat cu toate ca faceam mai mult sport si munceam fizic de zece ori mai mult ca inainte. Nu mai doream sa am vreodata copii, la ce bun, probabil ori iese handicapat, ori il chinui cu depresiile si frustrarile mele, la ce sa mai aduc inca o fiinta pe lumea asta cruda... cresteam pisici, aveam opt, transferasem tot sentimentul matern pe ele, cand a trebuit sa dau cateva din ele am bocit luni de zile, cand una a fost calcata de o masina am urlat si blestemat o saptamana, ce mai, eram o varza de om.

Cel mai grav insa a fost ca ma instrainasem de omul meu, care e un bland si un suflet de aur. In cele din urma m-am decis sa fac un efort si sa regasesc normalitatea - si nu e usor sa reconstruiesti intimitatea unui cuplu cand in capul tau tremuri mereu de spaima ca iar ramai gravida si iar suferi... In cele din urma egoismul instinctual al speciei si-a spus cuvantul si am acceptat din nou ideea unei alte sarcini. Numai ca de data asta nu mai venea.


34 de ani.


35 de ani. Pragul psihologic al mamei prea batrane cu riscuri statistice pentru sarcina.


36 de ani. In iulie fac pentru prima oara in viata mea o infectie urinara, fara dureri sau usturimi, doar ca nu ma mai puteam retine. Ma tratez, in trei saptamani antibioticele functioneaza, fac si un frotiu (ultimul datand de acum 3 ani).
Si in august aflu doua lucruri:
1. am leziuni precanceroase pe colul uterin
2. la patru zile de la vestea nr1 imi simt sfarcurile innebunite, ciclul intarzie, testul... POZITIV!!!
Da, dragele mele, in acest moment sunt in a 6a luna. Suntem fericiti, dar nu vom fi linistiti pana nu ne vom tine fetita in brate, pe data prevazuta pe 4 mai.

Mi s-a facut biopsia colului in prima luna de sarcina - se confirma leziunile, a se trata la o luna dupa ce nasc.
Am avut contractii uneori in primele trei luni, dureroase si inspaimantatoare - "iar incep balamucul".
Prin urmare nu fac absolut nimic, stau in pat sau pe fb :) Momentan sarcina merge bine, iau aspirina 100mg in fiecare zi, spasfon cel putin 4 pe zi.
Dupa consultatia de luna a 5a am inceput sa sangerez lejer - stiam de fragilitatea colului asa ca am pastrat calmul.
In a patra zi insa am mers la urgente din cauza unei mari si subite pete de sange rosu intens, din fericire n-a fost mai mult decat atat, dar de data asta m-au tinut patru zile la spital, mi-au facut preventiv injectia pentru Rh negativ, mi-am vazut puiul fatzaindu-se pe ecograf, sunt bine, SUNT BINE.

Prima persoana careia i-am spus despre sarcina este Nicole - te sarut, draga mea, te iubesc si nu o sa iti multumesc niciodata suficient pentru sprijinul moral pe care mi l-ai dat, pentru ca ma dadacesti si pentru tot efortul tau depus in asociatia SOS INFERTILITATEA.

Fiecare saptamana care trece este pentru mine o victorie.


Sa ma iertati daca am scris in prostie, dar pe mine m-au ajutat intotdeauna marturiile altor colege de suferinta. Desigur, nici o sarcina nu seamana cu alta, dar macar am invatat cum sa dozez panica, sperantele si curajul. Daca povestea mea poate folosi cuiva, cu atat mai bine. Va multumesc si nu va lasati batute !
To make a looooong story short:

FIV nr. 7 (ET nr. 10) reusit, martie-aprilie 2013, Grecia, dr. Konstantinos Giatras.

Din 16 decembrie 2013, mama Larei.

* * *

Daca doriti sa ma adaugati drept contact pe Facebook: Imagine ...
Pagina oficiala, de tip „LIKE”: Imagine
Grupul SOS Infertilitatea (closed group): Imagine

Avatar utilizator
kati01982
Mesaje: 10
Membru din: Joi Ian 10, 2013 8:48 pm

Re: Pierderea de sarcina / avortul spontan

Mesajde kati01982 » Dum Ian 13, 2013 12:41 am

Buna seara!

Si eu ma confrunt cu pierderea a doua sarcini. Una oprita in evolutie in 2006 (la 5-6 saptamani) si una in noiembrie 2012 tot oprita in evolutie la 5 saptamani. Intrucat am avut parteneri diferiti, am banuit o problema genetica la mine. De curand am primit rezultatele cariotipului si sunt ok. Pana sa primesc rezultatele am fost efectiv o epava emotionala si credeam ca nu o sa pot sa trec niciodata peste al doilea esec. La prima sarcina nu eram casatorita si, desi nu-mi doream copii la momentul respectiv, hotarasem sa pastrez sarcina si am fost tare suparata cand am aflat ca s-a oprit in evolutie. Acum, insa, mi-am dorit enorm si am fost devastata la aflarea vestii proaste. Mi-am mai revenit acum si astept cu nerabdare sa treaca timpul sa putem din nou incerca. O parte din mutatiile de trombifilie au iesit ok. Mai trebuie sa primesc saptamana viitoare cateva mutatii si apoi vedem. Sunt alaturi de fetele care se afla in aceeasi situatie.
Mutatia PAI-1 genotip heterozigot
Mutatia MTHFR C667T- genotip homozigot
2007 sarcina oprita in evolutie la 5 sapt
2012-noiembrie sarcina oprita in evolutie la 5 sapt
2013- martie avort menstrual

2013- septembrie sarcina ectopica

url=http://www.fertilityfriend.com/home/12a13f/]My Ovulation Chart
Imagine[/url]

Avatar utilizator
Arcip Andreea
Mesaje: 480
Membru din: Sâm Sep 11, 2010 9:14 am

Re: Pierderea de sarcina / avortul spontan

Mesajde Arcip Andreea » Dum Ian 20, 2013 1:14 pm

Nicole, povestea prietenei tale e inspaimantatoare. Ii doresc multa sanatate si de data asta sa fie bine. Ea trebuie sa nasca pe 4 mai, eu pe 5 mai. :) Sa-i spui ca ii sunt alaturi si ii transmit numai ganduri pozitive.
Oligospermie severa. In 2009 operatie de varicocel, imbunatatiri nesemnificative.

2011, FIV1, Turcia - Florence Nightingale - reusit, SOE sapt. 5;
2012, FIV2, Turcia - Acibadem - reusit, ne rugam sa fie bine pana la capat;

Mamica fericita, 9.04.2013

Avatar utilizator
Anemari
Mesaje: 307
Membru din: Joi Mar 01, 2012 3:36 pm

Re: Pierderea de sarcina / avortul spontan

Mesajde Anemari » Mie Ian 30, 2013 9:50 am

Buna,din pacate in loc sa scriu la experiente din timpul sarcinii,trebuie sa scriu aici.Dupa un FET reusit sarcina mea s-a oprit din evolutie la aprox.6 sapt.Asta s-a intamplat pe 2-3 ianuarie.De atunci am fost de nenumarate ori la medic si am luat trat pentru eliminare insa aceasta nu s-a produs si acum sunt programata pentru chiuretaj...asta e.Am o intrebare pentru fetele care au trecut prin aceasta trista experienta,la cat timp dupa chiuretaj ati facut un nou FET?
Initial am zis ca nu mai vreau sa mai incerc,dar totusi mai am embrionasi la frig si imi mai dau o sansa,daca nici acum nu va fi bine ne indreptam spre adoptie.
eu 30 de ani ,sotul 35 -infertilitate primara de 3 ani
sotul OATS, eu endometrioza ,laparoscopie 2011 totul ok,analize hormonale,secretii,pap ok.03.04.2012 prima IA,test 17.04.2012-negativ,dosar aprobat in iulie la Polisano Sibiu,Fiv 1 ,ET -nerealizat din cauza hiperstimularii severe,FET 1 10.12.2012,reusit, SOE 5+
FET 2- martie 2013 Reusit ,avem 2 inimioare luptatoare iubite,iubite
Din 23 octombrie mamica fericita de 2 baietei frumusei

Avatar utilizator
N.C.B.
Knowledge isn't power. Action is.
Mesaje: 2585
Membru din: Mar Noi 29, 2011 5:16 pm
Localitate: Europe

Re: Pierderea de sarcina / avortul spontan

Mesajde N.C.B. » Lun Feb 11, 2013 6:52 am

Anemari, cum mai esti? [floare]

Eu pe chiuretaje nu am expertiza, caci macar de asta am scapat, sarcina mea cea oprita din evolutie devreme s-a autoeliminat. Cred ca dupa doua-trei cicluri poti sa faci FET. Iti urez ca data viitoare sa fie bine pana la capat!
To make a looooong story short:

FIV nr. 7 (ET nr. 10) reusit, martie-aprilie 2013, Grecia, dr. Konstantinos Giatras.

Din 16 decembrie 2013, mama Larei.

* * *

Daca doriti sa ma adaugati drept contact pe Facebook: Imagine ...
Pagina oficiala, de tip „LIKE”: Imagine
Grupul SOS Infertilitatea (closed group): Imagine

Avatar utilizator
N.C.B.
Knowledge isn't power. Action is.
Mesaje: 2585
Membru din: Mar Noi 29, 2011 5:16 pm
Localitate: Europe

Re: Pierderea de sarcina / avortul spontan

Mesajde N.C.B. » Lun Feb 11, 2013 6:55 am

Kati01982, iti urez sa afli cauza opririlor din evolutie si data viitoare sa fie bine!

Multa putere tuturor celor care trec prin aceste experiente atat de triste si de traumatizante!
To make a looooong story short:

FIV nr. 7 (ET nr. 10) reusit, martie-aprilie 2013, Grecia, dr. Konstantinos Giatras.

Din 16 decembrie 2013, mama Larei.

* * *

Daca doriti sa ma adaugati drept contact pe Facebook: Imagine ...
Pagina oficiala, de tip „LIKE”: Imagine
Grupul SOS Infertilitatea (closed group): Imagine


Înapoi la “Infertilitate.”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 1 vizitator