Apel personal

[N.C.B.]

Numele meu este Nicole si din martie 2008 dedic cateva ore pe zi (fiecare zi!), in regim de voluntariat, campaniei pentru cauza luptei cu infertilitatea. Nu am calculat cate mii de ore din viata mea sunt „stocate” in aceasta campanie (atentie, nu vorbesc de forum / platforma web, care reprezinta doar partea vizibila a aisbergului), dar poate o sa o fac candva, intr-un moment de bilant.

Vreau un sfert de ora din viata voastra.

Peste cateva saptamani voi naste si, inevitabil, voi putea dedica mai putin timp campaniei (nu, in niciun caz nu o voi abandona, Asociatia este celalalt copil al meu!).

Vreau sa imi fac datoria pana la capat si sa incercam in extremis salvarea Subprogramului FIV, pentru care s-a muncit atat de mult si care a avut rezultate atat de minunate!

Eu sunt acum intr-o perioada foarte incordata in plan personal, multe decizii vitale de luat intr-un termen foarte scurt, dar trebuie sa duc la capat actiunea de advocacy pe Subprogram.

Am nevoie de voi. Nu mai zic de cauza si de cuplurile hipofertile. Eu, personal, am nevoie de implicarea voastra. Ma ajutati? Aveti toate detaliile in acest link: viewtopic.php?f=9&t=456

Va rog sa nu ma lasati sa vorbesc de una singura si de data asta...


Va rog sa imi raspundeti pe topicul dedicat.

[N.C.B.]

Va multumesc mult acelora dintre voi care ati raspuns la apel. Sper ca in realitate sa fiti mai multi decat cei care au confirmat pe diverse cai (forum, FB, email - nu am apucat inca sa raspundem la mailuri, a fost mult de munca pe semnaturile pe memoriu si pe mediatizare, am preferat sa ne concentram pe asta) trimiterea de scrisori.

Puteti continua sa trimiteti scrisori si saptamana viitoare, acum sper sa fi ajuns masiv, dar mai pot veni si „in lichidare” inca vreo saptamana.

Chiar sunt curioasa cate scrisori se vor primi, voi incerca sa aflu pe la sfarsitul lunii.

[N.C.B.]

Celor care NU au gasit acel sfert de ora, cred ca am dreptul, continuand sa fac campanie cu burta la gura, printre contractii si valize, sa NU le multumesc. Si sa le spun doar atat: data viitoare cand va plangeti ca ce tara de rahat avem, in care nimeni nu va ajuta in lupta cu infertilitatea, dati un tur scurt pana la oglinda. Si priviti-va in ochi.

[SOS Infertilitatea]

Saptamana Nationala de Constientizare a Infertilitatii s-a incheiat oficial, dar continuam campania de advocacy prin direct mailing avand drept destinatar Ministerul Sanatatii. PUTETI TRIMITE IN CONTINUARE SCRISORI MINISTRULUI! Iar noi vom incerca sa continuam mediatizarea. viewtopic.php?f=6&t=456

[N.C.B.]

Un dialog de pe FB (ciumpăvit, autoarea si-a sters replicile, dar se deduce ideea).

[N.C.B.]

[N.C.B.]

[N.C.B.]

[N.C.B.]

[N.C.B.]

[N.C.B.]

[N.C.B.]

[N.C.B.]

[LaviniaAlexandra]

ce jalnic !!
eu am scris scrisoare catre ministru si dupa ce am citit aici simt nevoia sa o spun. am scris si voi mai scrie, voi raspunde la fiecare apel, de fiecare data cand e nevoie. va citesc aproape zilnic. sa nu va lasati descurajate de exemplele negative.
mult succes in ceea ce faceti !

[N.C.B.]

Multumesc pentru ca ai scris la MS, Lavinia-Alexandra.

Multumesc tuturor celor care s-au implicat. Date fiind conditiile de presiune contra-cronometru in care a fost organizata, campania asta de advocacy a iesit nesperat de bine. Sa vedem insa daca va avea rezultate...

[LaviniaAlexandra]

am mai convins doua prietene si pe soacra mea sa scrie la minister.
am citit asta si m-am gandit la voi:


Mai țineți minte celebrele povești de pe la inundații, cu câte-un grup de sinistrați care stau pe băncuță, uitându-se plictisiți la soldații care le scot apa din case? Oare ce-or vorbi ei, acolo, în timp ce așteaptă ca alții să îi – cum se zice la noi, în România – “rezolve”?

Parcă-i și aud:

- Ai văzut, mă, Vasile, că, până la urmă, o venit cineva să ne salveze?

- Am văzut, mă, bine că o venit, că mai aveam un pic și ne înecam.

- Păi, tu știi, mă câtă apă am înghițit io, până m-o dat soldatu’ cela blonduț jos din pat și m-o scos afară, în curte?

- Din pat te-o luat, mă?

- Din pat.

- Păi, di ce nu te-ai dat și tu jos? Io m-am dat, așe să știi.

- Păi, di ce să mă dau, mă, singur jos din pat? Ce, mă plătește pe mine cineva să fug io singur din calea apei? Nu mă plătește, mă. Nu e treaba mea să mă salvez, e treaba statului, m-ai înțeles, mă, Vasile?

- Te-am înțeles, mă, Gheorghe. Auzi, da’ îl vezi pe soldatu’ cela mai brunețel, de-acolo?

- Îl văd. Ce-i cu el?

- Ori nu prea îi place munca, ori îi cam obosit. Io mă gândesc că poate ar fi bine să… da’ să nu te superi că-ți zic…

- Să ce?

- Să-l ajutăm. Să punem și noi umărul și să scoatem și noi apă din casele noastre.

- Nu e treaba mea, mă, Vasile, să pun umărul. Păi, ce, el o venit să mă ajute pe mine astă toamnă, la câmp, când am adunat porumbul?

- N-o venit.

- Păi, vezi? Și io de ce să-l ajut pe el?

- Păi, pentru tine scoate apa din casă.

- O fi scoțând-o pentru mine, Vasile, da’ ăsta e serviciul lui, nu al meu. Fiecare cu serviciul lui, m-ai înțeles?

Mda. Cam așa gândesc oamenii inerți și neimplicați, care așteaptă tot timpul să vină cineva să-i scoată din belea. De partea cealaltă sunt cei activi și implicați, care, în loc se se plângă, își suflecă mânecile și se apucă singuri de treabă. Ăia care, în loc să înjure la nesfârșit primăria, pun mâna și-și dau singuri zăpada din fața blocului și care au și tot felul de alte inițiative pentru comunitate.

[SOS Infertilitatea]

Povestea se repeta aproape de fiecare data cand facem un apel la actiuni concrete:





Partea buna este ca anul acesta am putut comunica, chiar am convins respectiva persoana sa scrie Ministrului. Deci se poate si asa.