Buna, tuturor cititoarelor!
O sa incep prin a spune ca, din pacate, fac parte din grupul celor care obisnuiesc sa intre pe forumuri, sa citeasca.....si cam atat
Am remarcat ca ultimul mesaj pe tema endometriozei a fost scris acum aproape 2 ani....poate din aceleasi motive pe care le-am avut si eu: pura documentare a subiectului, multe intrebari fara raspuns si poate....dezamagire....insa recunosc ca ma ajuta foarte mult sa citesc mai ales povestirile cu final fericit:)
Am decis sa va povestesc si eu experienta mea din 2 motive:
1. pentru ca imi doresc sa incurajez persoanele si cuplurile care se confrunta cu problema infertilitatii (indiferent de natura ei) spunandu-le sa nu-si piarda speranta, si sa se roage la bunul Dumnezeu;
2. pentru ca am facut o promisiune unei persoane care m-a facut sa inteleg ca daca as fi acceptat mult mai devreme ca endometrioza este o afectiune ce nu impiedica obtinerea unei sarcini daca recurgi la FIV, as fi salvat mult timp, emotii negative, frustrari, intrebari..... si de ce nu....bani......
Nu doresc sa intru in detalii, chiar voi fi destul de succinta pentru ca vreau sa transmit o singura idee, pe care o veti regasi mai jos.
Am fost diagnosticata cu endometrioza ovariana bilaterala acum 6 ani, medicul de atunci mi-a spus: ,,nu poti ramane gravida daca nu curatam bine ovarele,, si iata ca a aparut prima operatie (efectuata clasic, ca de....citez,, trebuie sa am ovarele in mana sa le curat bine,,) dupa care m-am recuperat ff greu, dar...endometrioza a revenit:(
Dupa 2 ani, timp in care am inceput ca accept ideea ca va fi foarte putin probabil sa obtin o sarcina in mode natural, m-am dus in Atena sa fac a doua operatie (laparascopic) de endometrioza (aceeasi gandire a medicului: ,,trebuie sa curatam tot,,) care de data aceasta s-a extins si mai mult. De ce alta tara? Pentru ca eram dezamagita de medicul meu si de altii la care am fost. La cateva luni dupa operatie cand am aflat cu stupoare ca endometrioza a revenit

, doctorita din Atena imi spune ca in urma operatiei e foarte putin probabil sa mai am ovocite suficiente si bune

, asa ca va trebui sa luam in calcul un donator de ovocite. Am simtit ca ma prabusesc......am plans mult si eram foarte descurajata....pana cand intr-o zi, o persoana draga m-a incurajat foarte mult si mi-a recomandat sa mai cer parerea unui medic specializat in FIV de la noi din tara, spunandu-mi ca si noi avem specialisti foarte buni- lucru pe care acum il pot confirma.
Dr Cezara Bucur (sper ca nu este nicio problema ca am mentionat numele medicului), clinica Columna Medical Center, a fost primul medic care mi-a redat speranta, care a stiut sa ma linisiteasca dar sa fie suficient de realista incat mi-am putut aduna fortele pentru o primul FIV.
Stiam ca sunt pe mainile unui specialist, am avut mare incredere in dna doctor si ma bucur sa impartasesc cu voi bucuria unei reusite: primul si singurul FIV reusit
![happy [majoreta]](./images/smilies/majoreta.gif)
!!! Mai mult decat atat, am reusit sa accesam si subprogramul national pentru Fiv iar azi ne bucuram de fetita noastra de 7 luni si ii multumesc in fiecare seara bunului Dumnezeu pentru aceasta minune! Este o bucurie care nu poate fi descrisa in cuvinte si doresc tutoror femeilor sa aibe parte de asemenea implinire!
Dragi cititoare, pentru mine acesti 6 ani au fost cu multe provocari....unele experiente chiar m-au ajutat....insa as vrea sa va spun un singur lucru:
daca ati fost diagnosticate cu endometrioza si va doriti o sarcina, nu incercati sa va luptati cu ea crezand ca veti reusi sa obtineti o sarcina pe cale naturala (nu vreau sa generalizez, stiu ca sunt si exceptii insa din experienta mea, extrem de putine si nu merita sa ne agatam de ele). Sfatul meu este sa consultati un medic specialist in FIV/ infertilitate si sa acceptati ideea ca este cea mai buna sansa pentru a deveni parinte....este extrem de greu sa accepti ca nu faci parte din ,,normalitate,, insa emotiile, intrebarile, frustrarile, analizele nenumarate fac mult mai mult rau psihicului nostru, iar tot timpul pierdut in aceasta perioada a ,,framantarii,, nu mai poate fi recuperat si uneori riscam sa ajungem prea tarziu la medicul care ne-ar putea ajuta.
Sper ca randurile scrise de mine vor inspira si alte cititoare si m-as bucura sa ni se alature cat mai multe persoane care au speranta ca vor reusi, daca nu au reusit deja si vor impartasiti bucuria cu noi
