FIV abroad

Informatii si discutii despre proceduri de fertilizare in vitro si inseminare artificiala, despre medici si tratamente, in Romania & abroad.
Avatar utilizator
N.C.B.
Knowledge isn't power. Action is.
Mesaje: 2630
Membru din: Mar Noi 29, 2011 5:16 pm
Localitate: Europe

Re: FIV abroad

Mesajde N.C.B. » Vin Apr 26, 2013 2:48 pm

Multumesc, Giorgia si Diana! [floare] Sunt de interes informatiile / nuantele, sa le adaugam pe pagina cu calculatorul beta de pe blog: http://infertilitate.com/calculatoare-d ... dar-b-hcg/
To make a looooong story short:

FIV nr. 7 (ET nr. 10) reusit, martie-aprilie 2013, Grecia, dr. Konstantinos Giatras.

Din 16 decembrie 2013, mama Larei.

* * *

Daca doriti sa ma adaugati drept contact pe Facebook: Imagine ...
Pagina oficiala, de tip „LIKE”: Imagine
Grupul SOS Infertilitatea (closed group): Imagine

Avatar utilizator
N.C.B.
Knowledge isn't power. Action is.
Mesaje: 2630
Membru din: Mar Noi 29, 2011 5:16 pm
Localitate: Europe

Re: FIV abroad

Mesajde N.C.B. » Vin Apr 26, 2013 2:51 pm

Voiam sa va spun ca prietena mea Marmota, careia cei mai multi dintre voi i-ati citit testimonialul pe sectiunea aferenta de pe forum, a nascut o [fetita] dolofana. [great]

Povestea unei marmote

Cand in sfarsit m-am eliberat de tirania unei mame excesive, mi-am inceput si eu viata sexuala pe la 23 de ani, incarcata cu temeri, lacune cat China, superstitii, sentimente de vina (facand sex fara sa fiu maritata "preacurveam"), rusine... Am reusit totusi sa capat ceva incredere in mine si pe la 24 de ani cand am ramas insarcinata, fara sa fie un copil programat, ni l-am dorit totusi amandoi si l-am tinut secret ca muream de frica mamei.
Nu stiam nimic, foloseam doar prezervativul si "calendarul", nu aveam nici o prietena care sa ma sfatuiasca, nu stiam unde sa caut informatii, varza eram. Pe la 8 saptamani ma apuca dureri si sangerari cumplite ca un ciclu monstruos; cu groaza ca "afla mama", in loc sa ma duc la spital m-am dus la un cabinet particular, la un grobian de ginecolog care mi-a dat-o scurt peste nas: "e mort, fata, trebe chiuretaj, vino poimaine".
Chiuretajul e groaznic, probabil s-a zgarcit la anestezie, mi-au spart venele la ambele brate si pe masa de operatie pe cand plangeam malaca de asistenta imi zice "ce plangi fata, asa se intampla la o gramada de femei, esti tanara, ai timp cacalau sa faci plozi".
Am crezut ce mi se spunea si n-am incercat sa aflu mai mult.


La 26 de ani raman din nou gravida, iar tin totul secret si nu cer sfat de la nimeni; cam la 9 saptamani (vorbesc in termeni de amenoree) iar dureri. De data asta intreb "pentru o prietena" si mi se zice ca la Marie Stoppes in Bucuresti se poarta frumos cu tine - ceea ce si doream, dupa experienta cu malacii. Doctoritele pe care le-am vazut au fost intr-adevar corecte si omenoase (nu mai stiu cum le chema, una din ele era algerianca), dar tot fraiera si tematoare fiind, nu am intrebat mai mult despre ce se intampla, mergeam pe povestea des intalnita cum ca "daca o sarcina se opreste, stie natura ce face". Eram inca tanara, de ce sa ma ingrijorez...


Pe la 28 de ani ma marit (tot sub presiunea mamei si fara mare convingere). Dupa vreo 7 luni imi intarzie ciclul, stiu precis ca am ramas gravida (incepusem sa ma cunosc un pic), fac testul la 3 zile de intarziere, liniuta nr 2 imi zambeste roz. Sunt fericita, in ciuda faptului ca sotul nu se entuziasmeaza autentic.
In seara aceleiasi zile cu testul imi vine ciclul, un ciclu oribil de dureros si "mai altfel". Probabil ati citit si voi ca sunt enorm de multe cazurile astea, cand femeia avorteaza fara macar sa stie ca e gravida; incepusem insa sa imi pun intrebari, aveam aproape 29 de ani, eram cam la fel de ignoranta ca la inceput, numai ca instinctual ma ingrijoram din ce in ce mai mult.


La 31 de ani ma recasatoresc, de data asta cu omul destinat mie si desi am fi putut sa traim in Romania, dupa experiente traumatizante cu spitale jegoase, carcalaci, halate albe cu buzunare supradimensionate, trimiteri acasa dupa operatii fara macar un simplu pansament (ca na, Romania ori Somalia tot una), ma stabilesc in Franta.
Intre timp accesul la internet nu mai e o problema, incep sa spicuiesc din experientele altora : aflu cu stupoare cat de important e faptul ca sunt Rh negativ, si ca niciodata nu mi s-a pus intrebari despre asta in Ro...
La 32 de ani raman insarcinata si fericirea e deplina, nu mai am temeri, iubesc si sunt iubita, tocmai ne cumparasem si casa. Nou veniti in localitate, merg pentru prima oara la doctorita de familie pe care o alegem pentru ca "e cea mai specialista", dar care se dovedeste o dobitoaca: "ete na, de ce imi zici TU MIE sa iti prescriu speciafoldine (acid folic), nu ma inveti tu pe mine meserie si oricum sunt sanse cam 70% sa pierzi sarcina asa ca nu te mai entuziasma". Imi face totusi analizele, pentru ca in Franta exista un protocol tip.
Aflu chestii noi: ca din fericire sunt imunizata la toxoplasmoza (pup pisici in bot de cand am inceput sa merg) si ca nu am probleme cu aglutininele. Eram fericita, viitorul suna bine! Anunt cu mandrie cumnata, vecinii, dau pe forum, ma pregatesc sa fac o surpriza mamei-soacre...
La 10 saptamani (observati va rog progresia sarcinilor mele...) brusc dureri de ciclu si sangerari importante. Mergem de urgenta la clinica recomandata de pompieri (fiind nou veniti in departament nu stiam nimic). Mi se arata pe monitor o inima micuta care batea extrem de regulat si imi dau lacrimile, pentru prima oara vedeam un semn concret de viata in trupul meu.
"Bate inima, deci e bine, luati spasfon si mergeti acasa"(floroglucinol, nu stiu numele medicamentelor romanesti). Pai cum sa merg nene acasa, cand sangele imi curgea valuri, rinichii erau ca doua betoane in spinarea mea si nici nu ma puteam da jos de pe masa, din cauza crampelor? Nu si nu, noi nu va pastram aici, n-avem ce sa va facem, mergeti acasa, stati la pat si luati spasfon. Neavand nici un istoric la ei si in nici un spital francez, probabil n-au dat doi bani pe povestirea experientelor mele trecute.
Am mers acasa unde am petrecut doua zile de iad, cu dureri si sangerari care ma albeau la fatza; in cele din urma nemaisuportand durerea m-am bagat in cada, cu dusul fierbinte pe rinichi si dupa trei patru ore de contractii si urlete am eliminat...ceva. Sotului care tremura ca varga si era praf cu nervii i-am interzis (urland animalic) sa nu care cumva sa intre in baie. Daca ar fi vazut ce am vazut eu, probabil ar fi ramas marcat pe viata.
In acel moment ceva s-a declansat in psihicul meu: eram o femeie ratata, care "scapa copii pe la coltzuri". Sentimentul de esec m-a strivit; nici acum nu pot evoca fara groaza imaginea acelui... cum sa zic, "lucru"? "bucatica de carne"? Nu se vedea nici o forma cat de cat embrionara, si totusi acolo era inimioara pe care o vazusem batand cu doua zile inainte... Am luat acel... "lucru", am sapat undeva in gradina printre trandafiri si l-am ingropat acolo, pe un pat de petale. Ca doar nu era sa arunc la cosul de gunoi, ca un tampon ordinar!
Am mers apoi la ginecolog, ca o vita la abator. Tipul nu a stiut sa imi explice ce s-a intamplat, dar m-a controlat, mi-a prescris Trinordiol (pentru prima oara in viata treceam pe anticonceptionale) si o histerosalpingografie - se face fara anestezie si chipurile nu e dureroasa, pfff cand lichidul ala iti urca in trompe presiunea e asa najpa ca-ti vine sa te rostogolesti de pe masa si s-o iei la fuga. Plus ca nici acu nu prea vad rostul, ca trompele functioneaza bine, de ramas raman gravida bine mersi... pastratul sarcinii era problema.
Anticonceptionalele ma naucesc, cateva luni de zile capul imi plezneste de durere, tensiunea ba creste, ba scade, depresia se adanceste. Dar de data asta am un om langa mine care ma iubeste, ma alinta, imi spune ca sunt viata lui si ca totul nu e pierdut. Schimb doctorita de familie cu o nou venita - un inger de femeie, ca face cinste tagmei doctorilor, opresc anticonceptionalele.


Fix peste un an, raman din nou insarcinata cam la aceeasi data si la varsta corecta de 33 de ani. Nu mi se mai spun grozavii, sunt ascultata, sfatuita, am prietene cu care ma pot sfatui (cu mama nici o sansa, cand i-am zis la telefon a inceput sa oracaie "la ce-ti trebuie tie copil? ia zi, e prea tarziu sa faci ceva?"..........................)
Incep sa am greturi, sanii imi innebunesc, e greu tare dar nu ma supar, asa e de cand lumea pentru o gravida. Vomit, nu prea mai mananc (eu, care sunt o mancacioasa relativ grasuna), in loc sa pun pe mine, slabesc 3 kg - decid sa ma ingrijorez dupa faimoasele prime trei luni de sarcina.
Ecografia mi-l arata, e acolo, bate inimioara, nu sangerez, desi am contractii dureroase destul de des, e uneori foarte greu de ascultat cu dopplerul. Ginecologul de la spital e un african cu o franceza de neinteles si care nu s-a uitat o data pe analizele mele, lectura facand-o studenta pe care o avea in practica; reuseste insa sa il gaseasca pe bebe de fiecare data - "aveti peretii uterului foarte grosi, de aia e greu de auzit". Povestesc din nou pe forum ca na, sunt fericita si imi place sa spun si altora. Numai ca aveam cosmaruri, in fiecare noapte. Visam ca era un baiat, dar cu fatza acoperita de par, ca acei copii-lupi de ii gasesc savantii prin jungla indiana.
Incep a patra luna si deodata totul se linisteste, gata greata si vomatul, dorm fara probleme, ma bucur: am intrat in binecuvantatul trimestru al doilea! Si cu vreo doua zile inainte de controlul periodic de luna a 4a chiar scriu pe forum: ciudat, parca nici nu ma simt gravida.
Vine ziua consultului, africanul incepe sa ma impunga cu dopplerul ala, nu se aude nimic. Simt ca deodata a capatat un vag interes fatza de cazul meu, petrece vreo zece minute bune plimband aparatul pe burta mea. Cere prin telefon sa i se elibereze un ecograf... sentimentul meu de incredere ca totul e bine incepe sa se duca naibii. Simt o caldura la radacina firelor de par.
Africanul se uita fugitiv la mine si dintr-o data tranteste diagnosticul: "Doamna, copilul e mort, probabil oprit din evolutie acum doua saptamani, veniti maine din nou sa va dam o pastila pentru expulsie." Fix asa mi-a zis, pe nerasuflate si cu sasaitul ala enervant de african.
In clipa aia am pierdut comenzile, eu venisem pentru un control de rutina, nu sa mi se spuna sa revin "pentru expulsie", nu, e asta prost, nu stie sa caute, nu, copilul meu e bine mersi, cum sa fie mort fara sa simt nimica de doua saptamani, stateam acolo ridicol in pasarica goala lungita pe pat si nu voiam sa ma dau jos, lasa, ba coloratule glumele (iertare, in clipa aia probabil as fi donat bani la Ku Klux Klan), am inceput sa tip, sotul ma strangea disperat in brate, asistenta a chemat de urgenta psiholoaga spitalului, mi-au bagat pe gat niste calmante, ba, esti prost, cum sa fie mort, ba, du-te ba in palmieru' tau, vreau sa ma consulte altcineva, ACUM, PE LOC.
N-a vazut in viata lui spitalul lor frantuzesc o isterie romaneasca. As fi smuls ochii africanului, de ciuda ca n-a vrut sa ma asculte cand ii povesteam cum am pierdut alte 4 sarcini inainte. Psiholoaga da un telefon si ma duce la o alta doctorita, specialista in ecograf, ma primeste bland, probabil inspiram mila, cu ochii rataciti, fatza umflata de lacrimi, tzipand si nu vorbind...verifica fiecare centimetru de burtica, dar numa asa sa ma aline pe mine, ca pana si io vedeam embrionul ca o pata neagra nemiscata, agatata de uterul meu.
Mi-au dat pastila de expulsie pe loc si mi-au zis sa revin peste trei zile sa-mi faca chiuretaj corect, cu anestezie si toate ingrijirile necesare sa nu sufar, n-avea rost sa ma tina la spital, ca nu ma durea nimic, nu sangeram, a dracu' tensiune era excelenta, ce conta ca psihic eram o epava.
Prima zi nu stiu cum a trecut, luasem vreo sapte opt somnifere, voiam sa dorm sa uit sa nu mai stiu nimic, sa ma indepartez de momentul cu veniti maine pentru expulsie. A doua zi seara simt dintr-o data ca ma scap pe mine, un lichid urat, nici sange, nici pipi si imediat dupa aia incep contractiile, le stiam deja, rinichii deveneau grei si contractati de nu mai puteam respira, simteam concret cum ovarele se umflau.
M-am spalat, m-am imbracat de spital si am sunat la urgente - sotul lucreaza numai de noapte si nici nu avea semnal in uzina unde era, l-am anuntat prin mesageria vocala. Pompierii au venit in 3 minute, se incapatanau sa ma coboare cu targa de la etaj, cand eu umblam dintr-un colt in altul innebunita de durere. Am coborat scarile pe picioarele mele, un pompier in fata, altul in spate; ajunsa in curte m-a naucit o contractie criminala, de am cazut in genunchi. Bietii pompieri, baieti tineri si speriati, incercau sa ma ridice, eu ii imploram sa astepte sa ma lase sa termin contractia asta. Asa m-a gasit sotul venit in fuga de la serviciu (munceste la 5 minute de casa noastra, ascultase mesageria).
Mai dureros decat toate contractiile mele a fost sa ii vad chipul lui, ochii speriati asupra mea, ingenunchiata, tinuta de doi pompieri, parca am si vazut cum albeste, probabil ca nu mi s-a parut, pentru ca de atunci parul i-a devenit din ce in ce mai alb, dragul de el. Locuim la 40km de spital, eu am plecat cu pompierii, sotul urmarindu-ne in masina personala.
De durere vorbeam numa prostii, le ziceam bietilor pompieri sa isi respecte mamele si sotiile ca durerea facerii e de nedescris, da da, eram foarte lirico-dramatica intre contractii, la un moment dat simt ca gata, ma deschid complet si ceva pleaca din mine, urlu la ei "iese, iese" si ei saracii "nu, doamna, mai asteptati, stati un pic, nu-l scoateti acuma" ce sa stau, ma baiete, crezi ca e shpritz de cofetarie, sa faci fursecuri... am simtit ceva oprindu-se in chiloti si o relaxare in rinichi, si suvoi de lacrimi in ochi.
Camionul pompierilor se opreste pe marginea drumului, se intersectase cu ambulanta, medicul urca rapid sa ma vada, urlu la el "nu vreau sa-l vad, nu vreau sa-l vad" - nu voiam sa vad vreun monstru intre picioarele mele, cum vedeam in borcane pe la muzee. Imi cere permisiunea sa imi taie chilotii si ciorapii, continuam drumul spre spital in cortegiu, eu cu pompierii, salvarea dupa noi, nu ma mai puteau transborda, si saracul sotul meu la urma, fara sa stie ce se intampla cu mine.
In sala de operatii toata lumea imi vorbeste bland, asistentele ma alinta, ma mangaie pe fatza, ma pregatesc sa ma adoarma, ma intreaba cate pisici am, cum le cheama pe fiecare, ajungand pe la a doua pisica ma scufund subit intr-un somn dulce si o uitare binecuvantata.
Cele trei zile la spital au trecut de parca eram intr-o lume de vata, auzeam zgomotele ca si cum as fi avut casti pe urechi. Toata lumea s-a purtat fenomenal de duios cu mine, veneau mereu sa ma vada, ma mangaiau pe mana, imi masau umerii, nu mai aveam nimic, nici o durere, nici o suferinta, eram SUB VID. In momentul iesirii sotul mi-a adus un buchet enorm de crini, miroseau ca raiul pe pamant, ma uitam la el, ditamai muntele de doi metri, tinand stangaci o tufa mare de flori, nestiind cum sa ma atinga, ce sa imi spuna, incercand glume timide (si penibile, hehe dragul scumpul de el), asistentele scoteau capul pe coridor asa de tare miroseau crinii aia..


Ajunsi acasa insa pentru mine a inceput degringolada. Stateam ore intregi fara sa zic ceva, fara nici un gand, fara nici un sentiment sau senzatie. M-a trezit oarecum faptul ca o pisica tocmai fatase. Un singur pui supravietuise, le-am pus pe amandoua langa perna mea, dormeam cu nasul in nasul lor, ghemotocul ala mic si fara ochi dormea adesea jumatate pe mama ei, jumatate pe obrazul meu.
Terapia mea asta a fost, ca am avut programare la faimoasa psiholoaga de spital si am plecat de acolo cu ganduri criminale gen s-o killaresc noaptea la vreun colt de strada, atat de inepta si ineficienta si nesimtita s-a dovedit. In mintea mea nu ma mai vedeam altfel decat "a failure of a woman". Vina era limpede a mea, facusem 5 sarcini cu trei barbati diferiti, eram o persoana jalnica si o femeie ratata; am pierdut orice ambitie sa imi construiesc o cariera in Franta. M-am pustnicit din ce in ce mai mult, prezenta oamenilor ma enerva, eu nu mai suportam sa vizitam prietenii de familie, cu trupa lor de "plozi".
Dar cel mai grav a fost schimbarea fata de sotul meu: simteam ca nu merita sa fie casatorit cu o ratata ca mine, in gand il cuplam cu felurite femei si mi-l imaginam fericit si in loc sa fiu rationala si sa ma ridic si sa merg mai departe, cadeam si mai adanc. De cate ori faceam dragoste incepeam sa plang, imi era groaza sa raman din nou gravida (asa ca am inceput sa iau Cerazette - un anticonceptional care iti opreste ciclul de tot, nu mai sangerezi nici o picatura). Saracul ajunsese si el stresat, stresul ii taia orice avant si adesea ramaneam cu prezervativul desfacut pe jumate, nu mai vorbeam - nu pentru ca nu voiam, dar nu stiam ce sa ne zicem, luni de zile treceau fara sa mai incercam sa facem dragoste.
Intre timp m-am inscris la o ginecoloaga priceputa, am facut teste genetice de compatibilitate, analize, ecografii si...autopsia bebelusului pe care am insistat pana la capat sa nu il vad. Stiam ca problema e la mine si intr-adevar mi s-a gasit o mutatie a factorului V Leyden heterozigota. Suna impresionant, predispune la flebita, e oarecum ereditara, dar foarte multe femei au asta si desi sunt dese pierderile de sarcina, nu e totusi o piedica, reusesc sa aiba copii in cele din urma.
Mi s-a zis ca de indata ce raman din nou gravida voi incepe un tratament zilnic cu aspirina, pentru fluidificarea sangelui, ca sa evit formarea de eventuale cheaguri in placenta.
In Franta se fac poze bebelusilor nascuti morti, asa ca in momentul in care ginecoloaga m-a intrebat daca m-am razgandit si daca vreau sa il vad, am zis da. Trecusera 4-5 luni si doream acum sa stiu daca era asa cum il visam. Intr-adevar, era baiat! Dar din fericire nu era monstru, era chiar foarte normal, avea de toate, un aspect absolut uman, doar chipul nu avea trasaturi clare, din cauza ca "macerase" timp de doua saptamani IN CARE EU NU AM SIMTIT NIMIC!
Mi-a facut bine sa il vad, am putut sa ii spun ramas bun pe o poza facuta pe o paturica albastra. Mi s-a spus ca a fost incinerat impreuna cu alti ingerasi ca el si ca doarme acum intr-o urna inconjurata de flori. Nu ma intereseaza daca pentru persoanele din exterior detaliile astea sunt excesiv de dramatice si inutile! Pentru sufletul meu a contat si nici acu nu mi-a trecut enervarea citind povestea Biancai Brad si a preotului care i-a refuzat slujba bebelusului mort pe motive pe care nici nu le discut, atat is de tembele.

Pe de alta parte, faptul ca timp de doua saptamani eu nu am simtit nimic in burta mea m-a deprimat iremediabil. Trupul meu ma tradase, cand incepusem sa ma bucur ca gata nu mai am gretzuri, de fapt organismul meu se bucura ca a scapat de un stres. Si deci cum sa ma simt altfel decat ... o ratata?
M-am delasat, m-am ingrasat cu toate ca faceam mai mult sport si munceam fizic de zece ori mai mult ca inainte. Nu mai doream sa am vreodata copii, la ce bun, probabil ori iese handicapat, ori il chinui cu depresiile si frustrarile mele, la ce sa mai aduc inca o fiinta pe lumea asta cruda... cresteam pisici, aveam opt, transferasem tot sentimentul matern pe ele, cand a trebuit sa dau cateva din ele am bocit luni de zile, cand una a fost calcata de o masina am urlat si blestemat o saptamana, ce mai, eram o varza de om.

Cel mai grav insa a fost ca ma instrainasem de omul meu, care e un bland si un suflet de aur. In cele din urma m-am decis sa fac un efort si sa regasesc normalitatea - si nu e usor sa reconstruiesti intimitatea unui cuplu cand in capul tau tremuri mereu de spaima ca iar ramai gravida si iar suferi... In cele din urma egoismul instinctual al speciei si-a spus cuvantul si am acceptat din nou ideea unei alte sarcini. Numai ca de data asta nu mai venea.


34 de ani.


35 de ani. Pragul psihologic al mamei prea batrane cu riscuri statistice pentru sarcina.


36 de ani. In iulie fac pentru prima oara in viata mea o infectie urinara, fara dureri sau usturimi, doar ca nu ma mai puteam retine. Ma tratez, in trei saptamani antibioticele functioneaza, fac si un frotiu (ultimul datand de acum 3 ani).
Si in august aflu doua lucruri:
1. am leziuni precanceroase pe colul uterin
2. la patru zile de la vestea nr1 imi simt sfarcurile innebunite, ciclul intarzie, testul... POZITIV!!!
Da, dragele mele, in acest moment sunt in a 6a luna. Suntem fericiti, dar nu vom fi linistiti pana nu ne vom tine fetita in brate, pe data prevazuta pe 4 mai.

Mi s-a facut biopsia colului in prima luna de sarcina - se confirma leziunile, a se trata la o luna dupa ce nasc.
Am avut contractii uneori in primele trei luni, dureroase si inspaimantatoare - "iar incep balamucul".
Prin urmare nu fac absolut nimic, stau in pat sau pe fb :) Momentan sarcina merge bine, iau aspirina 100mg in fiecare zi, spasfon cel putin 4 pe zi.
Dupa consultatia de luna a 5a am inceput sa sangerez lejer - stiam de fragilitatea colului asa ca am pastrat calmul.
In a patra zi insa am mers la urgente din cauza unei mari si subite pete de sange rosu intens, din fericire n-a fost mai mult decat atat, dar de data asta m-au tinut patru zile la spital, mi-au facut preventiv injectia pentru Rh negativ, mi-am vazut puiul fatzaindu-se pe ecograf, sunt bine, SUNT BINE.

Prima persoana careia i-am spus despre sarcina este Nicole - te sarut, draga mea, te iubesc si nu o sa iti multumesc niciodata suficient pentru sprijinul moral pe care mi l-ai dat, pentru ca ma dadacesti si pentru tot efortul tau depus in asociatia SOS INFERTILITATEA.

Fiecare saptamana care trece este pentru mine o victorie.


Sa ma iertati daca am scris in prostie, dar pe mine m-au ajutat intotdeauna marturiile altor colege de suferinta. Desigur, nici o sarcina nu seamana cu alta, dar macar am invatat cum sa dozez panica, sperantele si curajul. Daca povestea mea poate folosi cuiva, cu atat mai bine. Va multumesc si nu va lasati batute !
To make a looooong story short:

FIV nr. 7 (ET nr. 10) reusit, martie-aprilie 2013, Grecia, dr. Konstantinos Giatras.

Din 16 decembrie 2013, mama Larei.

* * *

Daca doriti sa ma adaugati drept contact pe Facebook: Imagine ...
Pagina oficiala, de tip „LIKE”: Imagine
Grupul SOS Infertilitatea (closed group): Imagine

Avatar utilizator
ioana_p76
Mesaje: 161
Membru din: Lun Sep 14, 2009 1:24 pm
Localitate: Constanta

Re: FIV abroad

Mesajde ioana_p76 » Vin Apr 26, 2013 8:58 pm

Felicitari prietenei tale, Nicole!
Prin cate a trecut si ea si acum este fericita cu fetita ei, sa fie sanatoase amandoua!
O poveste foarte impresionanta.. de fiecare data cand o recitesc .. ma emotioneaza profund.

Si pentru tine, ma bucur mult ca beta creste asa cum trebuie si esti mai linistita! Abia astept vesti de la echo de luni!
[great]
[feed] Ioana mami de EMA [majoreta] [great]
Povestea noastra

[color=#BF00FF]

Avatar utilizator
Angella
Mesaje: 216
Membru din: Sâm Oct 13, 2012 3:42 pm

Re: FIV abroad

Mesajde Angella » Sâm Apr 27, 2013 11:34 am

O poveste impresionanta si trista....
Felicitari prietenei tale, Nicole! @};-

4 IA finalizate (rez. negativ) si 2 tentative IA esuate
nov 2012 Fiv 1 - 2 embrioni trasferati, rezultat negativ
feb 2013 Fet 1 - 1 embrion transferat, rezultat negativ
mai 2013 Fiv 2 - 2 embrioni transferati, rezultat negativ
mai 2014 Fiv 3 - fara transfer, nu s-a ajuns la blasto

Avatar utilizator
clau2013
Mesaje: 53
Membru din: Vin Mar 15, 2013 8:46 pm

Re: FIV abroad

Mesajde clau2013 » Sâm Apr 27, 2013 5:20 pm

Am o intrebare pentru fetele care au facut FIV la Budapesta. La cate zile dupa transferul embrionilor ati plecat acasa (adica in Romania)? Ati mers cu masina sau cu avionul?
2009 inceputul povestii mele
2009 - 2010 incercari nereusite de a ramane insarcinata, totul parea normal
2010 - sarcina obtinuta dupa stimulare cu clomifen
2011 (ianuarie) - sarcina oprita in evolutie, sarcina molara
2012 (mai) - IA, esuata
2012 (iunie) - sarcina gemelara, obtinuta dupa stimulare cu Gonal F
2012 (august) - SOE
2012 (septembrie) - gena MTHFR, mutatia C677T - genotip homozigot
2013 (februarie) -cariotip, inversiune pericentrica cromozom 21
2013 (februarie) - hormon anti mullerian - 0.5
2013 (mai) FIV + PGD - doctor Kovacs (Kaali Budapesta) reusita
10.01.2014 - a aparut in viata mea Robert

Avatar utilizator
lazar-veronica
Mesaje: 167
Membru din: Lun Apr 23, 2012 4:25 pm
Localitate: Bucuresti
Contact:

Re: FIV abroad

Mesajde lazar-veronica » Sâm Apr 27, 2013 6:57 pm

Clau, eu am plecat a doua zi dupa transfer si am mers cu masina. A avut grija sotul sa ocoleasca pe cat posibil gropile de la noi. A fost totul ok. Bafta multa!Esti pe maini bune!
34 ani, infertilitate secundara, un avort spontan la 4 saptamani in 2007, 3 IA nereusite ( 2 la Giulesti si 1 la Medlife),endometrioza, mutatia MTHFR C667T homozigota, mutatia PAI heterozigota, tiroidita autoimuna, Rh negativ, sotul hipospermie, astenoteratozoospermie;
FIV 1 la Medlife prin subprogram, nereusit.
In ianuarie FIV 2 la Budapesta cu dr. Kovacs. Am transferat 2 embrioni de calitatea A. Reusit!!!! Beta 12 zile post ET- 609.62; 14 zile post ET- 1284.83
Avem 2 inimioare= 2 fetite
Din 30.09 mama de Sofia si Tania

Avatar utilizator
Andreea84
Mesaje: 161
Membru din: Mie Iun 13, 2012 6:09 am
Localitate: Timisoara

Re: FIV abroad

Mesajde Andreea84 » Sâm Apr 27, 2013 8:22 pm

lazar-veronica scrie:Clau, eu am plecat a doua zi dupa transfer si am mers cu masina. A avut grija sotul sa ocoleasca pe cat posibil gropile de la noi. A fost totul ok. Bafta multa!Esti pe maini bune!


Veronica , daca esti draguta poti sa imi zici cat a costat FIV-ul la Budapesta la PK , se pare ca si noi incolo ne indreptam .... prima intalnire avem in 29 mai.
Multumesc
eu 30 de ani - analizele de sange ok , trompe ok, amh 1,05 :(
sotul 32 de ani - spermograma ok , analize sange ok , ''alergici '' unul la altul :) nu
IA in august si septembrie-negativ , pe cm natural fara stimulate
pregatiri pt IA nov-dec - stimulare cu clostilbegyt 5 zile - od 1 floicul , os 2 foliculi - IA in 4 decembrie-beta in 18.12.12- negativ
FIV-Budapesta iunie 2013............. doar IA - negativ

Avatar utilizator
Irina_
Mesaje: 1749
Membru din: Sâm Feb 05, 2011 11:31 pm
Localitate: Bucuresti

Re: FIV abroad

Mesajde Irina_ » Sâm Apr 27, 2013 9:35 pm

Da, ne plac povestile incalcite dar cu happy end. Felicitari, Marmota!! :ymapplause:
35 ani, istoric de infertilitate primara, peste 4 ani de incercari de conceptie esuate, endometrioza severa plus alte cateva afectiuni relevante, 2 tentative IA esuate dar si un prim FIV prin Subprogram, reusit!
Din 16 aprilie 2013, cea mai fericita mamica de [baietel] Darius Victor, binecunoscut drept Grauntel si iubit de cand era doar un puncticel pe o ecografie :) Acum la aproape 4 ani de fericire pura.

Avatar utilizator
clau2013
Mesaje: 53
Membru din: Vin Mar 15, 2013 8:46 pm

Re: FIV abroad

Mesajde clau2013 » Dum Apr 28, 2013 11:05 am

lazar-veronica scrie:Clau, eu am plecat a doua zi dupa transfer si am mers cu masina. A avut grija sotul sa ocoleasca pe cat posibil gropile de la noi. A fost totul ok. Bafta multa!Esti pe maini bune!


Multumesc mult pentru raspuns Veronica.
Eu luni, 29.04 am programata punctia, iar transfeul embrionilor va fi sambata 4.05. Am decis sa plecam spre casa in 6.05.
2009 inceputul povestii mele
2009 - 2010 incercari nereusite de a ramane insarcinata, totul parea normal
2010 - sarcina obtinuta dupa stimulare cu clomifen
2011 (ianuarie) - sarcina oprita in evolutie, sarcina molara
2012 (mai) - IA, esuata
2012 (iunie) - sarcina gemelara, obtinuta dupa stimulare cu Gonal F
2012 (august) - SOE
2012 (septembrie) - gena MTHFR, mutatia C677T - genotip homozigot
2013 (februarie) -cariotip, inversiune pericentrica cromozom 21
2013 (februarie) - hormon anti mullerian - 0.5
2013 (mai) FIV + PGD - doctor Kovacs (Kaali Budapesta) reusita
10.01.2014 - a aparut in viata mea Robert

Avatar utilizator
lazar-veronica
Mesaje: 167
Membru din: Lun Apr 23, 2012 4:25 pm
Localitate: Bucuresti
Contact:

Re: FIV abroad

Mesajde lazar-veronica » Dum Apr 28, 2013 2:16 pm

Andreea, fiv-ul a facut 1600e si pana la 3000 euro tratamentul,cazarea si transportul. Daca cauti in urma, pe la sf lui ianuarie,ai sa citesti ca am povestit in detaliu tot ce am facut Succes!!!
34 ani, infertilitate secundara, un avort spontan la 4 saptamani in 2007, 3 IA nereusite ( 2 la Giulesti si 1 la Medlife),endometrioza, mutatia MTHFR C667T homozigota, mutatia PAI heterozigota, tiroidita autoimuna, Rh negativ, sotul hipospermie, astenoteratozoospermie;
FIV 1 la Medlife prin subprogram, nereusit.
In ianuarie FIV 2 la Budapesta cu dr. Kovacs. Am transferat 2 embrioni de calitatea A. Reusit!!!! Beta 12 zile post ET- 609.62; 14 zile post ET- 1284.83
Avem 2 inimioare= 2 fetite
Din 30.09 mama de Sofia si Tania

Avatar utilizator
N.C.B.
Knowledge isn't power. Action is.
Mesaje: 2630
Membru din: Mar Noi 29, 2011 5:16 pm
Localitate: Europe

Re: FIV abroad

Mesajde N.C.B. » Lun Apr 29, 2013 9:28 am

sdmdi scrie:Eu cred ca fiecare dintre noi este diferita si oricat am incerca sa ne punem in pielea celuilalt nu vom reusi niciodata. Daca pe tine beta in fiecare zi te linisteste atunci e perfect oricare ar fi motivele pentru care o faci.


Irina_ scrie:Nicole, si eu sunt de parere ca fiecare trebuie sa procedeze asa cum simte, chiar daca nu e "protocolul standard"'. [...]
Asa ca nu vad de ce te-ar judeca cineva...


Asa a zis si medicul meu, ca daca este pentru mine singura metoda de a fi serena, s-o fac, el nu ma incurajeaza, dar nici nu se opune.

Ca atare, azi am fost la laborator. De data asta nu musai pentru beta.

Am iesit de sub efectul progesteronului injectabil (a fost din ala cu eliberare progresiva) si voiam sa vad daca se mentine sus.

De asemenea, stiu ca am intotdeuna fierul la limita de jos, oricum in sarcina va scadea sever si foarte probabil va fi nevoie sa suplimentez, voiam sa ii arat diseara medicului si sa il intreb daca e cazul deja.

Daca tot m-am dus, am facut si un beta. :D
To make a looooong story short:

FIV nr. 7 (ET nr. 10) reusit, martie-aprilie 2013, Grecia, dr. Konstantinos Giatras.

Din 16 decembrie 2013, mama Larei.

* * *

Daca doriti sa ma adaugati drept contact pe Facebook: Imagine ...
Pagina oficiala, de tip „LIKE”: Imagine
Grupul SOS Infertilitatea (closed group): Imagine

Avatar utilizator
N.C.B.
Knowledge isn't power. Action is.
Mesaje: 2630
Membru din: Mar Noi 29, 2011 5:16 pm
Localitate: Europe

Re: FIV abroad

Mesajde N.C.B. » Lun Apr 29, 2013 9:34 am

Update:

Beta joi, la 10 zile de la punctie / 7 zile de la transfer = 11,5.
Beta vineri, la Z8 de la transfer = 30,8.
Beta sambata, la Z9 de la transfer = 55, progesteron = 11
Beta luni, la Z11 de la transfer = 195, progesteron = 25
Beta marti, la Z12 de la transfer = 260, progesteron = 41
Beta miercuri, la Z13 de la transfer = 430, progesteron = 46
Beta vineri, la Z15 de la transfer = 1.007, progesteron = 44
Beta luni, la Z18 de la transfer = 3.196, progesteron = 46
Beta miercuri, la Z20 de la transfer = 6.280
Beta vineri, la Z22 de la transfer = 11.383
Beta luni, la Z25 de la transfer = 21.910, progesteron = 43,9

Deci, cum eu diseara intru deja in S7, a inceput panta descendenta la dublare, s-a dublat in 76 de ore. Progesteronul e ok, raman doar pe intravaginal, nu mai bag injectabil. Fierul a iesit surprinzator de bine (de obicei, eram la limita de jos, ultima data l-am facut in ianuarie, ca voiam sa donez sange - era 32 or smth, dar hemoglobina era ok), acum am sideremia 97, la un interval de referinta 28 - 170.

Adevarul e ca in ultimele saptamani am mancat cat de des am putut piure de urzici (si am baut din cand in cand si cate un pahar de suc rezultat in urma fierberii), ca tot e sezonul. :) (Atentie, urzica, pe langa fier, contine si vitamina K, care are efect coagulant, sucul asta nu trebuie baut in loc de apa, ci cu moderatie).
To make a looooong story short:

FIV nr. 7 (ET nr. 10) reusit, martie-aprilie 2013, Grecia, dr. Konstantinos Giatras.

Din 16 decembrie 2013, mama Larei.

* * *

Daca doriti sa ma adaugati drept contact pe Facebook: Imagine ...
Pagina oficiala, de tip „LIKE”: Imagine
Grupul SOS Infertilitatea (closed group): Imagine

Avatar utilizator
Giorgia
Mesaje: 601
Membru din: Mie Iul 06, 2011 12:38 pm

Re: FIV abroad

Mesajde Giorgia » Lun Apr 29, 2013 10:44 am

Nicole, Doamne ajuta sa fie totul bine la eco si sa vii cu vesti frumoase! %%-
Din 17 iunie 2013, mama fericita de fetita si baietel nazdravani!

Avatar utilizator
mulansis
Mesaje: 160
Membru din: Vin Ian 25, 2013 3:45 pm
Localitate: Bucuresti

Re: FIV abroad

Mesajde mulansis » Lun Apr 29, 2013 11:18 am

Felicitari Marmota!
Mult succes Nicole!
Fetelor care sunt in plin Fiv, va tin pumnii!
eu 32
laparoscopie 2009 si 2012 endometrioza,chist dermoid, aderente, diphereline, homeopat
FIV Budapesta august 2013- reusit SOE saptamana 5
FET1 BP noiembrie 2013- beta 0.3
FET2 BP ianuarie 2014- beta 1.2
FET3 BP iunie 2014 - beta 4,03
FET4 BP sept 2014- avem fetita si baietel!!!

Avatar utilizator
N.C.B.
Knowledge isn't power. Action is.
Mesaje: 2630
Membru din: Mar Noi 29, 2011 5:16 pm
Localitate: Europe

Re: FIV abroad

Mesajde N.C.B. » Lun Apr 29, 2013 6:17 pm

O inimioara bataioasa! :x
To make a looooong story short:

FIV nr. 7 (ET nr. 10) reusit, martie-aprilie 2013, Grecia, dr. Konstantinos Giatras.

Din 16 decembrie 2013, mama Larei.

* * *

Daca doriti sa ma adaugati drept contact pe Facebook: Imagine ...
Pagina oficiala, de tip „LIKE”: Imagine
Grupul SOS Infertilitatea (closed group): Imagine

Avatar utilizator
OanaBlue
Mesaje: 224
Membru din: Joi Sep 01, 2011 11:53 am

Re: FIV abroad

Mesajde OanaBlue » Lun Apr 29, 2013 6:28 pm

N.C.B. scrie:O inimioara bataioasa! :x


Felicitari din tot sufletul! Sa creasca frumos si mai departe, sa fie puternica, iar tu sa te mai linistesti un pic! :-* :ymhug:

Avatar utilizator
Angella
Mesaje: 216
Membru din: Sâm Oct 13, 2012 3:42 pm

Re: FIV abroad

Mesajde Angella » Lun Apr 29, 2013 6:30 pm

N.C.B. scrie:O inimioara bataioasa! :x



Felicitari!!! [cloud9] [cloud9] [cloud9]

4 IA finalizate (rez. negativ) si 2 tentative IA esuate
nov 2012 Fiv 1 - 2 embrioni trasferati, rezultat negativ
feb 2013 Fet 1 - 1 embrion transferat, rezultat negativ
mai 2013 Fiv 2 - 2 embrioni transferati, rezultat negativ
mai 2014 Fiv 3 - fara transfer, nu s-a ajuns la blasto

Avatar utilizator
Giorgia
Mesaje: 601
Membru din: Mie Iul 06, 2011 12:38 pm

Re: FIV abroad

Mesajde Giorgia » Lun Apr 29, 2013 6:59 pm

N.C.B. scrie:O inimioara bataioasa! :x

Ce veste frumoasa, Nicole!! Sa fie sanatos/sanatoasa si sa vina cuminte in decembrie! [cloud9]
Din 17 iunie 2013, mama fericita de fetita si baietel nazdravani!

Avatar utilizator
Caress
Mesaje: 543
Membru din: Joi Ian 21, 2010 12:47 am

Re: FIV abroad

Mesajde Caress » Lun Apr 29, 2013 7:25 pm

Super veste!Mare lucru inimioara aceea bataioasa :ymdaydream: ;)! %%- %%- %%- %%- %%- %%- sa fie bine in continuare asa ca hop la experiente din timpul sarcinii( era si timpul sa parasesti topicul cu Fivuri in ce te priveste :ymhug: ) acum hopla la urmatoarea eco!Pana atunci tinem pumnii stransi stransi si iti dorim o sarcina usoara frumoasa si minunata pana la termen :-* !

Avatar utilizator
Anda30
Mesaje: 118
Membru din: Sâm Sep 15, 2012 10:10 am

Re: FIV abroad

Mesajde Anda30 » Lun Apr 29, 2013 7:28 pm

Felicitari Nicole! [majoreta]
Sa ai parte de o sarcina frumoasa cu happy end.
32 ani, mutatia MTHFR C677T homozigota, PAI heterozigota, tiroidita cronica autoimuna, 3 inseminari nereusite, un FIV 1 reusit- avort spontan la 8 sapt. Sotul 30 de ani astenozoospermie. FIV 2 noiembrie-decembrie 2012. Punctie 03.12, ET 08.12, 2 blastocisti. Beta Z9: 146, Beta Z11: 367. Doamne ajuta sa fie bine pana la capat! Din 17.08.2013 mamica fericita de fetita dragalasa!


Înapoi la “PROCEDURI”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 1 vizitator