Dupa un drum lung care a durat aproape 8 ani,un drum plin de obstacole,esecuri,multa suferinta,multe lacrimi,dupa nenumarate sacrificii financiare ,dupa mii de ore petrecute de-a lungul timpului in fata calculatorlui citind diverse articole,despre alte cazuri de infertilitate ,cautand astfel solutii pt problema noastra de infertilitate,dupa multe stari depresive,nenumarate zile in care ma intrebam daca va veni vreodata ziua in care imi voi tine copilasul mult dorit la piept ,daca voi avea parte de gingasia si inocenta unui copil ,zile in care imi doream cu ardoare sa fiu insarcinata ,sa simt si eu, cum zi de zi creste si se inzdraveneste un pui in pantecul meu,zile in care doream cu ardoare sa simt miracolul de a da viata ,zile in care ma gandeam oare cum ar arata copilasul meu,astazi spun cu mandrie : Am reusit ! Am invins infertilitatea ! Sunt MAMA ! Imi tin puiul mult dorit la piept !
Am vrut sa imi spun povestea inca de acum cateva luni,baietelul meu a facut 7 luni acum de curand.Odata m-am apucat sa imi fac un rezumat despre ce voi scrie si mi-au iesit vreo 3 foi

despre lupta noastra cu infertilitatea.Nu gasisem modalitatea ideala cum sa o fac ,despre ce sa scriu pentru ca au fost multe momente si toate cu importanta lor iar vorbele sunt saracacioase pt a descie intensitatea trairilor.Nu se poate descrie drama de a lupta cu infertilitatea si mai tarziu bucuria covarsitoare de a-ti tine miracolul in brate.
Cauza infertilitatii noastre ? Nici acum dupa atatia ani nu o cunosc exact,posibil sa fie ceva la nivel genetic ,problema care nu am mai ajuns din fericire sa o investigam.Eu 31 de ani,el 41 de ani.Proceduri si analize efectuate destul de complexe,laparascopie diagnostica,rezultat ok,histeroscopii,rezultat ok,analize serologice in parametri normali,spermograme variabile de la f bune la f rele.Am facut stimulari,2 inseminari si 2 fertilizari.Prima fertilizare nefinalizata pentru ca cele 5 ovocite recoltate nu s-au fertilizat,moment greu de depasit pentru ca nu ne asteptam la asa ceva,rar se intampla.A doua fertilizare finalizata cu primul test pozitiv din viata mea,moment de maxima bucurie iar la cateva zile urmat de suferinta maxima,sarcina se oprise din evolutie,era sarcina fara embrion.Am fost sfatuita de doctori sa fac chiuretaj insa de durere psihica nu am fost in stare .Sarcina s-a eliminat singura pe la 12 saptamani.Tot acest timp faceam controale sa ma asigur ca nu se intampla nimic rau.Mi-au ramas 2 embrioni la congelator,unul de 8 celule si unul de 10 celule . Dupa aproape 10 luni ,atat mi-a luat sa ma remontez psihic ,sa imi fac curaj si sa ma motivez sa fac transferul am inceput demersurile pt transfer.Au rezistat cu succes la dezghetare si cu inima cat un purice am asteptat sa treaca zilele pana la test.Nu aveam absolut nici un simptom si asta ma facea sa cred ca nu voi reusi.Extrem de mare mi-a fost uimirea cand in ziua 9 de la transfer a aparut a 2 liniuta firava pe testul de sarcina.Au urmat o groaza de emotii pana aproape de 6 saptamani pana puteam sa fac ecograful,nu am mai vrut sa ma stresez cu analizele beta hcg ca data trecuta.Imi era frica sa nu se intample ca data trecuta si sarcina sa nu evolueze bine.
In sfarsit sosise si ziua mult asteptata,moment de imensa emotie ,ziua primei ecografii,care am facut-o la Iasi la Prof DR Onofriescu Mircea,fondatorul primului centru de fertilizare din zona Moldovei.Aveam sa primesc din nou o lovitura crunta ,medicul mi-a zis ca sarcina nu e viabila,inca si sangerasem putin atunci si indicatia data a fost aceea de a face chiuretaj in saptamana ce urma,ecograful il facusem sambata.Nu ma puteam controla din plans,era peste puterile mele,pentru ca stiam ca era ultima mea sansa ,nu mai puteam financiar sa merg mai departe.Consolarea Dl Dr a fost sa ma linistesc ca sant tanara si am timp sa mai fac fertilizari.Timp poate....dar putere psihica si financiara ....nu mai erau.
Se oferise sa imi faca programare la un coleg pt ca dumnealui urma sa plece la un congres.L-am crezut asadar pe cuvant ca nu e bine ,e un medic cu experienta.Eram devastata,plangeam de nu ma puteam opri.Cum era posibil asa ceva,ca o alta sarcina atat de greu obtinuta sa nu evolueze bine.Am ajuns atunci la capat de linie,m-am hotarat in acel wekend ca lupta mea sa se opreasca ,nu mai puteam psihic sa mai continui.Ne-am hotarat atunci sa depunem dosarul pt adoptie ,stiam ca va fi un drum lung si plin de dificultati si acesta insa aveam cetitudinea ca in acest fel siigur vom avea un copil, pe cand la fertilizari nimeni nu iti garanteaza asta,e ca o loterie.Daca cu cteva ore in urma eram devastata ,in acea zi de duminica ma linistisem brusc,ma impacasem cu esecul fertilizarilor.Eram de un calm si o seninatate pe care nici acum nu mi le explic .Ma consolasem cu gandul ca chiar daca va mai dura,eu tot voi fi MAMA ,mama unui copil nascut din suflet.
M-am hotarat totusi sa fac o analiza beta hcg sa vad ce valoare va iesi.Extrem de mare mi-a fost uimirea cand am aflat ca valoarea se incadra pt acea perioada de sarcina.Dl Onofriescu ma facuse sa cred cu adevarat ca sarcina nu e viabila,l-am crezut pe el,fara sa am pic de incredere in puiul meu hotarat sa ramana cu mine,in minunea de pui care a rezistat sa stea aproape un an congelat si apoi sa fie dezghetat si sa prinda viata.Stresul inca nu trecuse ,stiam ca drumul e lung .Am mai repetat beta hcg de 4 ori si tremuram de fiecare data in asteptarea rezultatului .Nu mai zic ca la al 4-lea rezultat mi-a spus valoarea la cel de al 3-lea.Mi-a stat inima in loc cateva minute,dupa asta m-am gandit ca nu are cum sa ramana exact la fel valoarea,trebuie sa fie vreo diferenta,asa ca am sunat din nou si i-am zis sa se uite bine la data ,avusesem dreptate ,se uitase la analiza precedenta.Deabia la al 4-lea beta hcg m-am bucurat si am rasuflat usurata.Eram atat de fericita incat imi venea sa topai prin casa de fericire ,insa nu am facut-o de teama sa nu ii fac vreun rau puiului care prinsese viata si se inzdravenea zi dupa zi in pantecul meu .Si cu stres,emotii,grija si protectie maxima pentru puiut am stat 9 luni,si cum altfel daca aveam tot ce era mai pretios pt mine in pantec.Au fost 9 luni frumoase,magice,mai ales primele ecografe cand ma minunam cum bebe crestea si se transforma usor usor de la 8 celule intr-un baietel minunat .Calatorie care am perceput-o si mai frumos cu ajutorul unui medic deosebit, care m-a incurajat la fiecare control si m-a asigurat ca totul e in regula .Dupa 38 saptamani de stres si emotii inaintea fiecarui ecograf,stres in legatura cu miscarile lui bebe,a fost cam puturos in burtica,intr-o saptamana am ajuns sa fac 2 ecografe,mi se parea ca nu mai misca bebe,dupa nenumarate analize,ecografe,tratament de sustinere si vitamine,dupa 280 de injectii cu anticoagulant ( am facut la recomandarea Dl Dr Bogdan Marinescu pt ca avusesem sarcina oprita din evolutie),intr-o dimineata frumoasa si calduroasa de februarie geros a venit pe lume minunea noastra,baietelul nostru Matei (dar de la Dumnezeu e semnificatia numelui ),un bebe sanatos ,vesel si voinic ,4200 grame
De atunci ma simt intreaga,nu mai am senzatia permanenta ca imi lipseste ceva,ne lumineaza zilele.Acum are 7 luni ,e o fire vesela,rade zgomotos,canta,vorbeste in limba lui,e in plina diversificare la mancare ,ii place sa incerce diverse gusturi si texturi ,il alaptez in continuare,lucru pt care ne-am chinuit la inceput pt ca am dorit sa ii ofer caldura ,protectie .
M-a ajutat Dumnezeu sa reusesc cand eram la capat de linie si pentru asta ii voi multumi toata viata.Transmit tuturor cuplurilor infertile mult curaj si multa putere de a lupta.Luptati cat puteti voi,si sa va ajute Dumnezeu sa invingeti usor lupta cu aceasta boala . Va doresc copilasi sanatosi tuturor !