SOS Infertilitatea, speaker la Congresul ESHRE, Istanbul 2012

[FloareDeColt]

Bineinteles ca din convingere, dar si cei mai sincer dedicati si convinsi oameni au nevoie de somn, mai ales cand fac o munca de concentrare, precum bugete.

Pana urc niste poze de la Istanbul, haideti sa spunem si celor care ne citesc despre ce e vorba - desi deocamdata nu e nimic concret, rezultatele le vom afla abia prin noiembrie. Doar am semanat, in speranta ca vom si culege.

Fundatia pentru Dezvoltarea Societatii Civile a lansat un apel la proiecte in cadrul Programului de Cooperare Romano-Elvetian, Fondul Tematic pentru Participarea Societatii Civile - Schema de grant pentru ONG-uri.

Deadline-ul a fost aseara, iar Irina si cu mine ne-am apucat practic luni de scris proiectul, cu tot ce implica (desi nu cantitatea e criteriul, au iesit 52 de pagini doar cererea de finantare si bugetul; de anexe nici nu mai zic - desi si pe alea s-a muncit, am avut inclusiv acord scris de parteneriat cu asociatia din Elvetia, cu care suntem colegi in Fertility Europe - tot de luni incoace l-am facut si pe asta). A fost enorm de lucru, proiect serios, de-ala la care lucreaza echipe de profesionisti cu saptamanile, asa ca a trebuit sa facem din noapte zi. Irina este o eroina, ea fiind si in FIV in prezent, iar pentru ea medicamentele nu sunt anodine, o perturba realmente.


A fost un carusel total, mai ales lupta cu cronometrul, am depus proiectul aseara, cu 18 minute inainte de deadline.

Tin pumnii ca sa primiti fondurile, stiu ca le-ati folosi la maxim!

[littlegirl]

Eu am incredere, unde pune NCB mana se vede!

[pupacila]

Va doresc muuuuulta bafta! Tinem pumnii si ne rugam sa fie ok! Irina pupam cu foc pentru efortul depus!

[N.C.B.]

Haideti ca, daca mai descoperim surprize prin legi, in ritmul asta pana la Craciun povestesc si eu cum a fost la Istanbul.

Unde ramasesem?

Pai la inceput maxim, v-am spus doar ca au fost peste 8.500 de participanti din toata lumea. Imi exersam umorul negru cu Beatrix - caci tot erau filtre la intrare, si la congres, si la hotel - daca punea cineva o bomba, ramanea o sesime din populatia planetei nereprodusa.

[N.C.B.]

Opening ceremony a avut loc in sala mare a Palatului Congreselor, care a fost full, era chiar impresionanta atmosfera.

S-au tinut mai multe speech-uri, din partea autoritatilor si organizatorilor locali (sincer, organizatorii turci au dat tot ce aveau mai bun din ei - si s-a vazut) si din partea ESHRE.

Aici, presedinta ESHRE, dr. Anna Veiga, din Spania:

[N.C.B.]

S-au acordat mai multe premii ESHRE pentru toata activitatea, dintre care unul se acorda in mod traditional unei personalitati medicale locale. In acest an a fost vorba despre un medic turc, dr. Victor Gomel, care insa practica abroad, fiind parintele stiintific al primului IVFbaby in Canada.



Dr. Gomel este de altfel cel care a efectuat prima interventie laparoscopica pentru indepartarea unei sarcini extrauterine. A povestit cum pana in acel moment (prin anii 80, cred) se investiga laparoscopic doar pentru confirmarea SEU, iar interventia in sine se efectua clasic, cu taierea abdomenului. Iar la una din aceste interventii laparoscopice, cand a vazut sarcina extrauterina in trompa, a indraznit, fara sa fi premeditat si fara sa aiba acordul conducerii spitalului, sa procedeze la indepartarea laparoscopica a SEU, in premiera. Operatia a fost un succes si astazi este maniera curenta de a proceda in acest caz.

[N.C.B.]

Ceremonia de deschidere in sine a fost fără burți, condensata si interesanta, iar apoi a urmat un bufet de bun-venit, printre standuri, in uriasul spatiu expozitional de la subsol (ca altundeva nu incapeam). Singura masa cu produse culinare traditionale turcesti care mi-a placut (restul din aceesi gama, adica cele luate in oras, pe cont propriu, au fost horror - nici nu mai vreau sa imi amintesc).

Dar inainte de bufet, a mai fost un moment interesant, care a luat puncte din toate partile. La finalul speech-urilor &co a avut loc traditionalul „moment artistic”, unde (spre deosebire de anii trecuti, cand, din ce am inteles de la colegii care au mai fost la congrse ESHRE, a fost complet banal) a fost invitat corpul de dansatori Fire of Anatolia.

[N.C.B.]

Veritabila demostratie atletica din partea acestor dansatori!

Avem doua fragmente filmate, nu cred ca au aplaudat doctorii in viata lor cu atata entuziasm:

[N.C.B.]

Si ceva ce doar in buricul Istanbului se bucura de un farmec integral! De mare exceptie, dati click neaparat:

[Arcip Andreea]

Ii stiu pe cei de la Fire of Anatolia, fac spectacole foarte tari.

Cum adica nu ti-a placut mancarea din Turcia? Vorbesti serios? Dar unde ai mancat?

[Irina_]

Ce frumoooss! Auzisem de ei ca sunt mari maestri... chiar danseaza minunat. Ma bucur ca au fost niste organizatori inspirati, meritati si cateva momente speciale.

Nici eu nu inteleg cum ati reusit sa nu nimeriti un restaurant bun in centrul Istanbulului. Eu am gasit nu unul, ci zeci, sute, cu mancare exceptionala. oricum, pana ajungi acolo, poate facem sedinta SOSI la Divan, in centrul vechi. Trebuie sa va schimbam opinia despre bucataria turceasca , sa o rectificam.

[Arcip Andreea]

Daca stiam, v-as fi facut niste recomandari inainte. Unde, ce si cum. De-acum e tarziu. Dar vorba Irinei, merge si in Bucuresti sa mancati ceva turcesc.

[N.C.B.]

Oh, Andreea, imi trebuie si suportul/testimonialul lui Beatrix ca sa indraznesc sa iti povestesc despre mesele in oras (noroc ca nu au fost multe, avand statut VIP / speaker am beneficiat de multe mese din partea organizatorilor, insa exceptand-o pe aceasta inaugurala restul nu au avut specific local), nu ma vei crede cat de prost am putut manca, vei spune ca sunt eu o nazuroasa (cam sunt, dar de data asta nu a fost cazul, crede-ma). Masa cea mai proasta din viata mea, cu vinul cel mai prost si vesela ciobita si murdara in jurul zonei ciobite, am luat-o intr-un restaurant deloc ieftin dintr-o zona turistica, nu departe de Moschea Albastra. Singurul motiv pentru care nu ne-am ridicat a fost ca eram extenuate de oboseala. Vinul respectiv ar fi trebuit sa il prelevam intr-o fiola si sa il pastram pe post de vomitiv (a ramas aproape integral in pahare, am bagat doar apa - si credeti-ma ca eu sunt o bautoare de vin, rar las in pahar ).

Cred insa ca pur si simplu nu am avut noroc la faza cu restaurantele.

Si nu ar fi cinstit sa nu spun si ca am avut parte si de o masa exceptionala (cu meniu international), cu ocazia Speakers' Dinner, care a avut loc in decorul mirific al Ciragan Palace, unde am baut un vin turcesc de retinut.

[N.C.B.]

[Girls, am fost la un curs in weekend si singurul restaurant de langa sediu era unul turcesc, trainer-itza ni l-a recomandat - fapta grava pentru care i-am scazut ulterior nota in formularul de evaluare!! -, m-am dus la pranz cu colegii si ati ghicit: am lasat in pahar si in farfurie. Gata, m-am lecuit, nu mai fac eforturi pe frontul otoman! Mie dati-mi sa mananc mediteranean!].

Revenind on-topic, una din chestiile de mare impact vizual de la Congresul ESHRE a fost Wall of Hope, pe care l-am amenajat in holul mare impreuna cu colegele de la Fertility Europe:

[N.C.B.]

[N.C.B.]

Cateva sute bune de e-carduri din Special Families Campaign, expuse pe ambele parti ale panoului. Multe dintre ele si din Romania.

[N.C.B.]

Metri patrati de esență de lupta&reusita:

[N.C.B.]

Daca a avut succes Wall of Hope?

Oho! In primul rand ca acolo era punctul de intalnire din holul mare iar oamenii / medicii chiar citeau:

[N.C.B.]

[N.C.B.]

As fi vrut sa am si eu o poveste de succes pe acel panou, am regasit insa e-cardul meu din 2010, de la inceputul campaniei SFC, pe vremea cand inca mai credeam:

We are a European family fighting with infertility in the city of storks, Strasbourg. We managed to overcome the drama of miscarrying twice, but we are going on with the fertility treatments and we are quite optimistic: we will be parents soon enough! Raluca from Romania & Michel from France.